În urmă cu două zile, preşedintele PSD, Sorin Grindeanu, a afirmat că “singura reformă care trebuie făcută la nivelul administraţiei publice locale” ar fi comasarea localităţilor mai mici. “Dacă devin prim-ministru, o fac”, a întărit ideea Grindeanu, într-o conferinţă de presă susţinută joi, 13 august. Aceeaşi conferinţă de presă în care a spus că PSD este foarte aproape de-a constitui un guvern minoritar cu el premier. Totuşi, el a trasat o linie roşie în privinţa reformei, afirmând că e nevoie şi de consimţământul oamenilor, mai exact spunând că este împotriva eliminării referendumului pentru comasarea localităţilor mici: „Nu poţi să faci lucruri împotriva oamenilor la care te adresezi. Asta înseamnă viol.”.
În mod cert, e mare nevoie de comasarea unor localităţi. O analiză recentă bazată pe datele Ministerului Finanțelor indică faptul că peste 2.000 de comune, adică aproximativ 63% din totalul comunelor, nu își pot acoperi cheltuielile de personal din veniturile proprii. Atenţie, e vorba doar de salariile angajaţilor, nu de alte cheltuieli, cum ar fi unele de bază: curăţenie, iluminat public etc. Aşadar aproape două treimi din numărul total al comunelor funcţionează mai mult ca să dea un loc de muncă angajaţilor, şi acela plătit de la bugetul de stat. E evident că România nu-şi poate permite luxul de-a funcţiona în această paradigmă, cu bani aruncaţi cu nemiluita pe fereastră.
România are nevoie de o reformă administrativă pentru că administrația publică este prea complicată, prea costisitoare și, de cele mai multe ori, ineficientă. Nu este normal ca o primărie foarte mică, cu puțini locuitori și venituri reduse, să aibă o structură administrativă aproape la fel de complicată ca una dintr-o comunitate mult mai mare. În cele mai multe cazuri, aşa cum am arătat mai sus, banii publici se consumă pentru întreținerea aparatului administrativ, în loc să fie direcționați către școli, drumuri, sănătate sau investiții.
Revin însă la vorbele lui Grindeanu. În primul rând, comasarea unor localităţi ar trebui să fie doar un pas în ceea ce priveşte reforma administrativă, nu “singura reformă”, cum spune liderul PSD. Dar şi asta ar fi bine dacă s-ar face. Numai că de la dorinţă – şi aceea nu ştiu cât există – până la putirinţă e cale lungă. În primul rând, Grindeanu promite să facă cu un guvern minoritar ceea ce n-a făcut PSD când avea guverne cu susţinere parlamentară de aproape 70%. De promis reformă în administraţie s-a tot promis şi în tragi-comica guvernare “Nicu şi Marcel”.
Apoi, să crezi că PSD poate să facă o reformă cât de mică, în orice domeniu, trebuie să fi mai naiv decât bizarii ăia cu “turu doi anapoi”. Există în fibra acestul partid, în ADN-ul lui rezistenţa la orice fel de reformă sau schimbare. Şi trec peste faptul că fărâmiţarea actuală a fost făcută tot de PSD. Să fie mai multă clientelă a partidului: primari, viceprimari, sinecure etc. Doar în judeţul Timiş, de la 66 UAT-uri exsitente în 2000 s-a ajuns la 99. O creştere de fix 50%.
În fine, ajung la partea cu “violul”, acolo unde chiar Grindeanu admite oarecum că nu va face absolut nimic. Nerenunţând la organizarea referendumului pentru desfiinţarea unei comune, e clar că nu va fi nicio schimbare. Se ştie, românul în general e un fan al reformelor, dar până nu ajunge la el. Orice fel de reformă, pe termen scurt aduce unele costuri şi neplăceri, efectele pozitive se văd pe temen mediu şi lung. Cum crede Grindeanu că oamenii ar fi de acord cu desfiinţarea comunei care trăiesc? Doar angajaţii din primărie care îşi pierd posturile au în comună multe neamuri şi prieteni, care vor vota contra. Nu mai discut de mândria locală. Cine ar vota să-şi transforme localitatea în care stă dintr-un centru de comună, cu primăria şi alte servicii în proximitate, într-un sat aparţinător? Deci, da, o astfel de reformă se poate face doar cu ajutorul “violului” invocate de Grindeanu.. Unul necesar şi constructiv în cazul de faţă.
Comentarii prin facebook