Alfred Simonis îi cere lui Dominic să nu folosească Revoluția în scop electoral: ”Este o formă de cinism politic dus la extrem”

Simonis nu i-a cerut colegului PSD-ist Rogobete sa nu-l numeasca pe Ceausescu „unicul vizionar al tarii”.

Cînd auzi așa ceva din gura marelui Alfred să cazi de pe scaun nu alta,de la Grindel suntem obișnuiți cu o nesimțire fără limite dar o mai trăim și pe asta să-l întreacă pînă la urmă baronul .

Pai fritz, fara realizari semnificative care sa duca Timisoara in fata (un simplu exemplu: parteneriatul cu Universitatile locale) nu face nimic altceva decat bla blauri electorale patetice.

Să fii din partidul care mai are încă comuniști și pui de comuniști (+ securiști + interlopi + alte gudroane ale societății socialiste multilateral dezvoltate), ca să-l acuzi pe Fritz (sau aproape pe oricare nepesedist) că instrumentează cinic evenimentul revoluției, este ceva de excepție! Cred că și viețașii cei mai tatuați și mai versați din închisorile patriei își ridică cu respect pălăria în fața acestui exemplu de șmen cosmic!
Mai lipsește să vină Ponta să spună că ușile Catedralei s-au închis în decembrie 1989 pentru că sistemul automat de închidere a avut o defecțiune de soft! (Cum care soft, ăla la care lucra Robu încă din 1985!).

Agramatul asta nu zicea ca idolul lui politic este Iliescu? El vorbeste de revolutie?

Fredy acuză „cinism politic dus la extrem”, dar cinismul politic înseamnă, prin definiție, să invoci principii în care nu crezi pentru a obține un avantaj. Or, cine face asta aici? Un primar care contestă public o lege pe care o consideră nedreaptă își asumă un cost politic real. E o poziție, nu un calcul. În schimb, un lider PSD care se erijează în paznic al moștenirii lui ’89, după ce partidul lui a construit trei decenii de carieră pe reciclarea cadrelor și a metodelor vechiului regim, bifează manualul cinismului la propriu. Piticul de la CJ nu apără Revoluția de Fritz, ci apără PSD-ul de comparația cu ea. Iar formula „Revoluția este a Timișoarei, nu a lui Fritz” este adevărată, dar se aplică simetric: nici a lui Simonis nu este, și cu atât mai puțin a unui partid care, în decembrie 1989, se afla de cealaltă parte a baricadei.
Declarația de astăzi nu este indignare morală, ci o poziționare pentru alegerile anticipate care urmează, deghizată în apărarea unui simbol. Iar asta este, cuvânt cu cuvânt, definiția instrumentalizării pe care i-o reproșează lui Fritz, sau cu alte cuvinte chiar cinism politic.

Asistăm la un duel de marketing între două personaje care într-o societate unde funcționează meritocrația ar fi plătiți nu cu mult peste salariul minim. Cum nu este cazul, acești șarlatani prosperă ca superbugetari cu palat, respectiv vilă, deși în mediul privat au performat patetic. Eșecul și rușinea aferentă este însă și a noastră ca popor, în special datorită electoratului naiv care votează astfel de indivizi, apoi devine frustrat și mușcă la marketingul practicat de guru securilă și tânărul său protejat, care sunt la fel ca ăștia, dar și cu probleme la mansardă.

Proclamația de la Timișoara trebuia să reprezinte startul democrației de după ’89.Atât Fritz cât și Fredy au datoria să o memoreze pentru a se dezice de astfel de afirmații.Cine mama dracului a construit clasa politică după ’89?Sunt 13 puncte care fac trimitere directă cu o clarificare limpede la cei care au voie să ocupe funcții publice respectiv la cei care nu pot face acest lucru.Despre ce vorbim?

cine s-a trezit să vorbească? un nimeni!