Vinerea Mare pe „Dan Păltinișanu”

Nimic efervescent, nicio miză, nimic fotbal, puțini suporteri și multă tristețe. În această cheie poate fi așteptat meciul dintre cele două Poli ale Timișoarei. Cât de imbecil sună „cele două Poli”. Nu pentru că nu trebuia să se ajungă aici. Oricum nu trebuia să se ajungă aici, dar e inutil să mai vorbim pe această temă. Sună aiurea pentru că senzația e că nu mai există niciuna, iar două sau cinci ori douăzeci și cinci Poli tot aia ar fi, căci impresia e că nu mai avem Poli. Una se duce în liga a treia și va dispărea în cele mai normale condiții. Cealaltă va mai rămâne cel puțin încă un sezon în liga secundă pentru ca mai apoi să se topească încet-încet, odată cu numărul de abonamente și de fani interesați de formula propusă de administratorii din „Druckeria”.

Editorial de Eugen Sasu

Mulți îmi vor spune semeț că am greșit de atâtea ori vestind moartea lui ASU Politehnica și nu s-a întâmplat așa ceva. Ba mai mult, echipa a promovat liniar spre liga secundă. Așa este. Până acum așa a fost, dar am senzația că intervine plictiseala. Bun, e frumos să aperi culorile și tradiția, te aștepți ca Universitatea Politehnică să-ți renoveze odată și-odată stadionul „Știința”, dar ochii ce nu mai știu cum arată performanța se uită. Ca-n viață, în fiecare an ar trebui să-ți propui îndeplinirea unui proiect. Care este proiectul tot mai îndrăzneț cu care se tonifică susținătorii Politehnicii? Menținerea în liga a doua? Locurile 12-14? E bun? Apoi la anul? Tot menținerea în liga a doua, locurile 11-13? Și tot așa în bucle de patru cinci ani până vor constata cu toții că echipa fără patroni e și fără bani de liga întâi.

ACS Poli? A fost echipa „oportuniștilor”, „sămânțarilor”, a celor dependenți de clasament și performanță. Corect. Așa a adunat în multe rânduri mai mulți spectatori decât cei cu „formula morală” în sânge. Cât timp a fost peste Politehnica, Poli a lui Robu a avut o minimă „vânzare”. Așa i s-a și găsit menirea. Formula care a sărit etapele pentru cei ce nu mai au răbdare să aștepte. Acum, cu Poli sub Politehnica, una în liga a treia și alta în a doua, ce ar mai atrage la acest proiect sufocat de insolvență? Nu spune nimeni cum decurge insolvența asta. Cum plătesc Birlică și Vivi Răchită datoriile eșalonate pentru a nu intra automat în faliment? Din ce? Și din acest punct de vedere, Poli nu mai este o echipă publică, așa cum și-a dorit-o Nicolae Robu. Totul e un secret. Cum de nu moare? Cum trăiește? De ce-o mai chinuie?

Tristețea din Vinerea Mare vine însă din despărțirea de arena „Dan Păltinișanu”. Urâtă cum a fost ea, cu tribunele departe de gazon, „Il Monumental” va rămâne în memoria timișorenilor cu alb-violetul în sânge pentru acele momente frumoase. Nu ne-a adus o glorie fenomenală. N-am ajuns campioni, deși am jucat cu trofeul pe masă, am adus câteva cupe și am bifat calificări în tururi preliminare, dar pentru noi a fost o minune. Trăim, totuși, în fotbalul mic și de atâta ne-am bucurat. Însă Timișoara merită mai mult. Arena „Dan Păltinișanu” se va dărâma în toamnă, promite Călin Dobra, președintele CJ Timiș. E trist să mergi pentru ultima oară pe această arenă. E o bucurie că va renaște cândva. Noul stadion poate aduce fotbalul nou. Nu știu în ce culori. Alb, violet, „fără patroni”? Mă îndoiesc. Să fie în galben-roșu?