Călin Dobra, liderul consiliului județean și al PSD Timiș a făcut zilele trecute o propunere de bun simț: o echipa de fotbal în loc de două pentru promovarea în prima ligă. Propunerea e de bun simț pentru cei ce nu cunosc mai îndeaproape fenomenul. Ar putea ca această idee să nu fie una de bun simț dacă ar urmări doar un câștig electoral pentru alegerile locale de la anul, dar chiar n-aș vrea să-l acuz pe om de ceva ce poate nu are în cap. Posibil să fie doar naiv și a gândit-o neluând în calcul una și alta din bucătăria internă a fotbalului timișorean. Stând în fund și analizând logic, pesedistul ar avea dreptate. Cum să gândești altfel decât Călin Dobra când în 2018 ai avut trei echipe în liga secundă și toate trei aproape praf? Cum să nu te întrebi de ce se irosesc resurse financiare împărțindu-le la trei, când poți face o echipă care să atace promovarea? Așa se vede dinafara fenomenului. Din interior e altfel.
Editorial de Eugen Sasu
Dar să vedem ce a propus Călin Dobra: „Tocmai pentru că îmi pasă, vin cu o provocare către celelalte echipe, ASU și Ripensia. Haideți să depășim orgoliile și să punem bazele unui singur club care să dispună de finanțare privată și care să își propună promovarea în prima divizie. Autoritățile locale, în speță Consiliul Județean, vor asigura finanțarea sectorului juvenil, fără o implicare directă în conducerea clubului. Să conducă specialiștii. Asta e soluția pe care o propun și de la care ar trebui să pornească discuțiile despre revigorarea fenomenului”. Perfect. Călin Dobra spune că dincolo de propunerea domniei sale să se pună la treabă specialiștii pentru ridicarea acelui club solid. Sub ce nume, domnule Dobra? Căci aici este aproape toată povestea.
Când au renăscut clubul Ripensia după o viață de om, inițiatorii au găsit o picătură de ADN de la un fost membru al clubului. Au pus-o într-un Berzelius și au plămădit clubul nou. Cu tot ce trebuie, inclusiv savoarea unui grup aristocratic de decizie și sfătuială, mai puțin un stadion și banii necesari performanței. După un parcurs de atâția ani în promovări succesive, de jos de tot, mai curat ca în celălalt caz, cine crede că Ripensia se va dizolva pentru a-și lua numele Poli cred că încurcă niște lucruri. Dincolo, la ASU Politehnica, e și mai grav în problema orgoliilor. Și poate că cuvântul „grav” este folosit neinspirat. Nu e grav să vrei să duci o tradiție mai departe, grav este însă că nu ești capabil de compromisuri pentru a da sens nevoii de performanță.
Să-i spunem Politehnica și să renunțăm la etichete de genul ASU și ACS după ce echipa lui Nicolae Robu se va desființa cel mai probabil. La Politehnica primul țel scris în cartea clubului imaginat de Druckeria este numele, culorile, tradiția. Și onorabilitatea sportivă, dar aici aș vrea să ocolim subiectul din motive atât de cunoscute celor apropiați fenomenului. Cei care manageriază clubul Politehnica nu vor patronat. Ei sunt patroni, manageri și suporteri, cam cum ar fi la o întreprindere directorul să fie și lider de sindicat. Fără patroni nu vor fi bani în vecii vecilor pentru a duce echipa acolo unde a dus-o Marian Iancu sau măcar institutul cu județeana de partid comunist pe vremuri. Cei mai mulți de acolo admit asta și se pregătesc pentru o Poli mediocră, dar a lor.
Revin la propunerea lui Călin Dobra. Nu zice nimic președintele PSD Timiș de varianta în care una dintre echipe refuză contopirea. De ce oferta ar fi valabilă numai pentru unificarea fotbalului? De ce nu ar fi valabilă uneia dintre echipe, să zicem Ripensia, care să atace promovarea? Pentru că ce oferă consiliul județean și Călin Dobra e accesibil cluburilor încă de pe acuma. Se pot obține fonduri pentru sectorul juvenil și s-au și obținut în anii trecuți. Unde e schimbarea atunci, domnule Dobra, ca să nu revin la suspiciunea de manevră politică? Dacă vrei matale să faci ceva și cu efecte imediate pentru fotbalul timișorean e să miști repede chestiunea stadionului. Apoi, ca un baronaș local, să facilitați aducerea unui om de afaceri care să se alăture lui dom’ Mitică, actulul patron al Ripensiei, în vederea consolidării unui buget de promovare.
Asta ați putea face voi, politicienii, dar e riscant. Am mai trecut prin asta și s-a sfârșit prost după ce am ajuns unde nici nu ne imaginam că vom ajunge. Vedeți, oameni buni de la orașe și sate, dragi druckeri, ce să ne dorim noi în alb-violet sau roșu-galben? Să fim mediocrii pe termen lung sau să fim regi măcar o clipă? Da, știu, să fim regi pe termen lung, dar asta în Timișoara s-a putut acum aproape un secol, nu și acum. Eu zic să riscăm și să acceptăm ajutorul de oriunde ar veni el. Pe o filieră decentă și legală, evident. Căci alternativa e o comă profundă din care poate ne vor scoate nepoții. Dacă le mai pasă de acest sport.
Comentarii prin facebook