Știți foarte bine ce se spune despre politicieni când se închid într-o sală să se înțeleagă și nu se mai înțeleg. Se mai duc odată într-o altă sală și vor observa că ceva n-au prevăzut când s-au gândit la viitorul apropiat ca la un proiect guvernamental din care musai și ei să facă parte cu un rol anume. Nu mai e premier? Atunci să fie președinte de cameră, dar numai la deputați se poate, căci nu e senator, dar nici șeful partidului partener (dar perceput ca cel mai odios adversar) nu este senator și vrea și el tot șef, firește, la deputați. Asta n-au gândit-o, cu zeci sau sute de analiști ce-au mișunat prin preajma lor, pregătind alegerile de mai bine de un an de zile.
Și-atunci știți ce se zice despre asemenea politicieni care se înțeleg rapid și voios la programul de digitalizare a României, dar nu se înțeleg la funcții? Nu se vor înțelege ei la multe, poate nici la alegerea primarilor în două tururi de scrutin (UDMR), poate nici la „fără penali”, poate nici la reducerea numărului de parlamentari, la regionalizare, la depolitizarea și meritocratizarea administrației, poate că unii vor zice că repararea legilor
justiției nu e prioritate, că e vreme de așa ceva după ce reparăm altele, mai e și cu DNA-ul pădurilor, cu cadrul pentru darea în exploatare a resurselor energetice… Țara asta e putredă și atâta e de lucru că nu știu cu ce să înceapă, nu-i așa? Dar ei nici nu încep.
Da, ce zice propaganda despre acei politicieni care se închid în vile de protocol pentru a se înțelege ce să facă pentru a repara țara, iar ei nu trec de etapa negocierilor pentru a patra, a treia și a doua funcție în stat? Că toți sunt la fel, că fripturiștii ăștia sunt mai răi ca ai PSD-ului, că pesediștii măcar tăceau și făceau jocurile fără să dea senzația asta de piață de vechituri în alcătuirea unei majorități parlamentare. Asta ar zice televiziunile mâncătoare de rahat pentru exact acele forțe politice ce au pus frână pe toate reformele din societatea românească, făcându-ne pe noi să-i așteptăm pe ăștialalți ca pe niște Mesia și să ne mirăm acum că nu sunt.
Nu sunt de părere că PNL și USR trebuie să guverneze fără un plan, ca „patrioții”. Pentru asta trebuie discuții pentru fiecare pas din reconstrucția României. Dau și artei negocierilor și tăriei nervilor în astfel de situații importanța cuvenită. Poți câștiga din tușe, conturând mai puternic bagajul uman, profesional cu care contribuit tu ca partid la această guvernare, dar în mare, dincolo de toate detaliile, eu PNL, eu USR știu că nu am încotro. Pentru mine PNL sau pentru mine USR nu există viață politică dincolo de moartea discuțiilor din acest decembrie, de blocarea unor negocieri din cauza unei funcții, fie ea și de președinte de Cameră a Deputaților sau chiar de premier al României.
Cu siguranță nu se va ajunge ca până la început de an nou să nu ai un guvern care să semneze niște ordonanțe de amânare a unor legi, cum ar fi cea a pensiilor mărite cu 40%, dar și altele. Însă dacă, la absurd, așa catalogată dreapta centristă românească nu se poate înțelege pentru pornirea guvernării, nu mai vorbesc de reglajul anduranței unui astfel de mecanism proiectat pentru patru ani, atunci praful se va alege de PNL și USR, iar revenirea la scenarii de tipul USL ar trebui să ne dea frisoane.
Pentru cât au îndurat alegătorii acestor partide în epoca Dragnea, Grindeanu, Tudose sau Dăncilă, atât liberalii, cât și useriștii ar fi trebuit să facă negocierile în frig, la minus 10 grade Celsius, să negocieze luând bătaie de la jandarmi, să plece acasă de câte ori au chef, dar să revină a doua zi până lucrurile se vor rezolva, chiar fără să obțină un câștig personal din această luptă. Băgați bine la cap!
Comentarii prin facebook