De ceva timp, de facto, PNL trăieşte alături de PSD într-un fel de „uniune personală” sub conducerea lui Marcel Ciolacu. M-am oprit la această sintagmă şi fiindcă ieri tocmai ce am aniversat „Mica Unire” de la 1859. unire care s-a concretizat de fapt în 1862, timp de trei ani Moldova şi Ţara Românească trăind în „uniunea personală” a lui Alexandru Ioan Cuza, existând două parlamente, două guverne etc. Se mai îndoieşte cineva că adevăratul şef al PNL n-ar fi acum Marcel Ciolacu? De exemplu, nu mai departe decât zilele trecute, Ciolacu a ordonal liberalilor să se debaraseze de Nicuşor Dan, iar PNL-iştii s-au conformat, atacându-l în haită pe primarul Capitalei.
E drept, Ciolacu e ajutat şi de o anumită conjuctură. De facto, PNL a fost condus mult timp de Klaus Iohannis, iar preşedinţii de jure, imediat ce nu mai erau utilizabili, erau aruncaţi peste bord, având sau nu „echipe câştigătoare” în spate şi pe Rareş Bogdan pe rol de DJ. Şi acum Nicolae Ciucă este doar o mascotă ridicol de îmbăţoşată. Care, la fel ca predecesorii săi, nu va mai conta în momentul în care îşi va pierde funcţia de premier. (Nici acum nu prea are putere în partid, darămite fără funcţie!). „Master of puppets”-ul de la Cotroceni adoarme încet, dar iremediabil în irelevanţă, cu cât se apropie finalul mandatului.
Lucian Bode, cel care revendica la un moment dat şefia informală a partidului, s-a scufundat rapid în propria incompetenţă (se poate traduce şi prostie), eşecul Schengen şi mai ales în scandalul plagiatului. Evident că în orice ţară care pretinde că nu e bananieră sau condusă de un juntă cu epoleţii mai mult sau mai puţin la vedere, un ipochimen precum Bode zbura de mult timp din guvern. Pardon, nici nu ajungea ministru. În România e nevoie şi de astfel de personaje bizare şi chiar şi Ciolacu are trebuinţă de el în PNL.
Total derutaţi de ce li se întâmplă şi de teama de-a nu fi alungaţi de la măcelărie, „căţeii” PNL-iştii, cu excepţia unor schelălăieli, fac tumbe în jurul noului stăpân, Ciolacu, fostul gonaci al lui Omar Hayssam şi vâslaş al lui Dragnea. Fiindcă, în pofida zicerilor unor fost premier, cu mai bine de două decenii în urmă, chiar mai este de furat din măcelărie. Asta a mai rămas din ceea ce se pretinde cel mai vechi şi glorios partid de pe eşichierul politic românesc. Nulităţile, combinagii, demagogii au confiscat formaţiunea şi i-au pus-o pe tavă lui Ciolacu. Disputa de idei s-a transformat în grohăieli şi execuţii sumare. Cui nu-i convine este marginalizat pe la Oradea sau aiurea.
Ca atare, după ce-şi va fi făcut şi Ciucă datoria şi va trebui să dispară, cred că PNL-iştii n-ar m ai trebui săs se chinuie şi să treacă de la starea de facto la cea de jure, alegându-l preşedinte pe Ciolacu, consfiinţind şi formal „uniunea personală”. Iar în câţiva ani, drept mulţumire poate şi PSD îşi va schimba numele în PSL (partidul social liberal). Şi uite aşa se va pune în practică şi vechea promisiune a lui Iohannis: „Fără PESEDE!”.
P.S. N-o fi Ciolacu Cuza, dar nici Gheorghe Flutur, Rareş Bogdan, Bode, Alina Gorghiu etc. adunaţi la un loc nu ajung la glezna lui Mihail Kogălniceanu.
Comentarii prin facebook