În competiţia pentru scaunul de primar al Timişoarei s-au înscris nu mai puţin de zece candidaţi. Respectiv, în afara celor doi favoriţi, Dominic Fritz şi Nicolae Robu, mai sunt opt personaje care vor să conducă oraşul în următorii patru ani. Ce-i mâna pe ei în această luptă în care – trebuie spus fără menajamente – nu au nicio şansă, diferă de la caz la caz. Dincolo de spiritul olimpic, „important e să participi”. De unii dintre acești candidați n-au auzit probabil nici vecinii de bloc sau de pe stradă. Poate fi însă și ăsta un motiv de candidatură. Fiindcă au voie să-și pună acum pozele pe panouri, la fiecare colț de stradă. Să-i vadă lumea că există și ei. Başca, poți să mergi liniștit cu băieții la o bere (sau altundeva) și ai scuză la nevastă că muncești în campanie.
Sunt de înţeles oarecum cei care au partide în spate şi trebuie să le optimizeze şansele la Consiliul Local. Dar ceilalţi? Să încurce. Sigur, şi la partide avem unele de care credeam că nu mai există, altele de care au auzit doar liderii lor. De altfel, a devenit un obicei ca, din patru în patru ani, să apară tot felul de formaţiuni bizare, despre care habar n-ai ce vor. De la început s-a spus că lupta pentru Primăria Timişoara se dă între Fritz şi Robu, cu menţiunea că, de ceva timp, şansele s-au înclinat aproape decisiv de partea actualului primar. Fie şi dacă ne uităm la casele de pariuri unde cota lui Fritz a coborât la 1,15, în timp ce a lui Robu a crescut la 4.50. Dar alături de ei mai sunt opt candidaţi. Iar în lipsa altor criterii, precum sondaje de opinie, o să-i luăm în ordinea favoriţilor dată de casele de pariuri.
Primul care a intrat în cursă a fost Marian Constantin Vasile (cotă 25.00), ca independent. Vasile a făcut primii paşi în politică avându-l ca mentor pe Nicolae Robu. Cei doi au de altfel o trăsătură comună: narcisismul. Supărat pe Robu că nu l-a susţinut suficient, a trecut de partea lui Alin Nica. Aceeaşi egolatrie l-a îndepărtat şi de Nica şi PNL, dar nu s-a lăsat. E greu de spus ce resorturi au mişcat rotiţele care l-au făcut să candideze la primărie şi nu oricum, ci pe principiul „totul sau nimic” Vasile nu candidează şi la Consiliul Local. Probabil un loc de consilier local fiind mult prea puţin pentru uriaşul său ego. Cu ceva timp în urmă trimitea mesaje că are peste 20% în sondaje şi e într-o continuă creştere. În ritmul anunţat de el, o fi ajuns la vreo 80%, iar la alegeri poate o să ajungă la 120%. La modul serios, e greu de spus de la cine dintre principalii favoriţi rupe cele aproximativ două procente pe care le va obţine.
Jani-Raul Olajos (cotă 50.00) candidează din partea REPER. El este un vechi adversar politic al primarului Dominic Fritz, încă de când conducea PLUS. Susţinut de adversarii lui Fritz, Olajos ar putea lua câteva procente de la actualul primar, dar nu foarte multe. Altfel, este o persoană destul de pregătită.
Ilie Sîrbu (cotă 500) este la a doua experienţă consecutivă de candidat la Primăria Timişoara. Semn că-i place. În urmă cu patru ani a obţinut exact 365 de voturi, respectiv 0,39%. Cam două scări de bloc. Atunci a candidat independent susţinut de AUR, acum este AUR-ist cu patalama. Faţă de ce menajerie e în partidul său, Sîrbu poate fi considerat aproape normal. Foarte normal nu poţi să-i spui însă unui AUR-ist. Vestea bună pentru el este că, având partidul în spate, îşi va depăşi propriul record din 2020. Vestea proastă este că va scoate un scor atât de prost, încât foarte probabil i se va pune în spate previzbilul eşec al AUR în Timişoara.
Restul candidaţilor nu sunt nici măcar cotaţi la casele de pariuri. Dintre ei se desprinde Cristian Moş. Fondator şi fost preşedinte al USR Timiş, el a intrat ăn cursă ca şi independent, fiind influenţat în acest sens de Alfred Simonis, preşedintele PSD Timiş. Iniţial, se pare că a intenţionat să candideze pentru preşedinţia CJ Timiş, dar un atac din partea colegilor din USR (nu a demisionat din partid) l-a făcut să schimbe macazul. E mai greu de înţeles cu ce-l ajută această candidatură pe Simonis, atâta timp cât liderul PSD vizează preşedinţia CJ Timiş. Moş va rupe din voturuile lui Fritz, însă greu de spus câte.
Ceilalţi patru candidaţi, care împreună vor aduna probabil un procent, sunt: Ana-Marcela Baș – Pardiul S.O.S. România; Dumitru Moroianu – Partidul România Mare; Daniel-Marius Coraș – Partidul România Puternică; Florin Jianu – Partidul Alianța Național Țărănistă.
Aici doar câteva observaţii. Se pare că PRM încă n-a murit, iar despre cele din urmă două partide, nu ştiu dacă a auzit cineva pănă acum. În fine, Coraş a fost angajat al Primăriei Timişoara, la Direcţia de Mediu.
Comentarii prin facebook