În urmă cu exact patru ani, în zorii zilei de 24 februarie 2022, Rusia a început invazia Ucrainei pe o scară largă, după ce președintele Vladimir Putin a decretat o „operațiune militară specială”. Ucraina era şi este o ţară suverană şi independentă. Rusia era şi este moştenitoarea unui imperiu al Răului, fie că i s-a spus Ţarist, fie URSS. Când în numele panslavismului, când al proletariatului, când a panortodoxismului, ruşii au dus războaie şi politici de agresiune şi subjugare a altor popoare.
În cei patru ani de război se estimează că pierderile militare cumulate (soldați uciși, răniți sau dispăruți) pentru ambele părți sunt de aproape 2 milioane de oameni. Cotropitorii ruşi ar fi suferit aproximativ 1,2 milioane de victime, dintre care aproximativ 325.000 de morți, în timp ce ucrainenii ar fi suferit între 500.000 și 600.000 de victime, din care între 100.000 şi 140.000 morți. Națiunile Unite au verificat oficial aproape 15.000 de civili ucraineni morți de la începutul invaziei, dar recunosc că numărul real ar putea fi semnificativ mai mare.
În afara acestor victime, agresiunea a provocat una dintre cele mai mari crize de persoane strămutate din Europa de după al Doilea Război Mondial. Potrivit celor mai recente estimări ale agențiilor internaționale, aproximativ 6,9 milioane de persoane au căutat refugiu în alte țări (majoritatea în Europa). La acestea se adaugă circa 3,7 milioane de oameni strămutați în interiorul Ucrainei, abandonându-şi casele. Aşadar, în total, aproape 11 milioane de ucrainieni au fost forțaţi să-şi ia lumea în cap, o targedie colectivă cum rar s-a întâmplat în istorie.
Acestea sunt doar statisticile, vorba lui Stalin, care stabilea cu cinism că un mort e o tragedie, în timp ce moartea a milioane e odoar statistică. Acelaşi Stalin, mentorul lui Putin, care la rândul lui, în doar doi ani, a ucis în jur de cinci milioane de ucrainieni. (Unii spun chiar nouă milioane.) A fost marea foamete din 1932–1933, cunoscută sub numele de Holodomor, un genocid în toată regula provocat deliberat Stalin în rândul ucraininilor. Asta apropo şi marii “savanţi” români care au stabilit că ruşii şi ucrainienii sunt de fapt acelaşi popor, astfel că Ucraina ar trebui să cedeze necondiţionat.
Dincolo de aceste cifre, acest război înseamnă mult mai mult. Vorbim de un război primitiv şi barbar început de ultimul dictator dement şi sângeros al lumii în care nu sunt vizate doar ţinte militare, ci şi şcoli, spitale, orfelinate biserici etc. Cu inimaginabile atrocităţi, inclusiv prin violuri, s-a încearcat să se instaureze teroarea şi frica peste tot. Se poate vorbi şi de o rană deschisă nu doar în trupul unei naţiuni, dar şi în conștiința Europei şi a lumii civilizate, care n-au reuşit să se opună convingător hoardelor Răului. Victimele acestui război nu sunt doar cifrele de mai sus. Sunt bătrânii care au refuzat să plece și au murit în casele lor. Sunt copiii care au învățat prea devreme ce înseamnă moartea. Sunt soţiile şi mamele rămase acasă. Sunt milioane şi milioane de destine frânte, anulând un viitor înainte ca acesta să se nască.
Cât îi priveşte pe români, la începutul războiului, într-o proporţie covârşitoare, au fost empatici cu victimele. Apoi, încet-încet propaganda Kremlinului şi-a atins tot mai mult scopul cu ajutorul ticăloşilor utili care au difuzat la greu narativul lui Putin în România. Victimele au început să fie calomniate, iar agresorii scuzaţi. Nu mai era Putin vinovat de atrocităţi, ci Soros, “elita globalistă”, Uniunea Europeană.
Astfel, potrivit unui recent sondaj INSCOP, 54% dintre cei chestionați sunt de părere că vinovat de declanșarea războiului este Rusia (față de 71.2% în mai 2022), 14 % indică Ucraina (față de 4% în mai 2022), iar 9% Uniunea Europeană (sic!) (față de 1.7% în mai 2022). Cred că e redundant să spun că votanții PSD și AUR şi persoanele cu educație primară cred că Ucraina şi UE sunt vinovate pentru acest război. Aceeaşi votanți AUR şi cei cu educație primară spun că România nu ar trebui să ofere niciun fel de ajutor Ucrainei. Românii sunt originali şi în “suveranism”, poziţionându-se de partea agresorului care atacă o ţară suverană.
Şi tot inutil de spus, în fruntea curentului putinist s-a pus un şarlatan în nădragi roşii, care încă umblă liber fără a fi băgat în cămaşă de forţă şi care a decretat că “Şansa României neste înţelepciunea rusească.”…
Comentarii prin facebook