”Orice drum începe cu primul pas”. Este răspunsul pe care PSD-istul Marian Neacșu l-a dat atunci când a fost întrebat dacă înţelegerea PSD-AUR pe moţiunea de cenzură va continua cu un guvern format din cele două partide. Aşadar, n-a exclus o astfel de guvernare, pe care liderii PSD au tot respins-o în ultimele luni. Un “prim pas”, pregătit totuşi de ceva timp.
Sâmbătă, 18 aprilie, două zile până la festivalul cu zorzoane şi ceasuri scumpe în cadrul căruia PSD vota într-un procent care l-ar pune pe gânduri pe Kim Jong-un despărţirea de premierul Ilie Bolojan: într-un hotel din Timişoara are loc o întâlnire a ştăbimii PSD din vestul ţării cu liderii de la Bucureşti. “Întâmplător”, în acelaşi hotel, în acelaşi weekend, se afla şi George Simion. Cu o zi înainte, vineri, 17 aprilie, probabil tot “întâmplător”, acelaşi Simion se întâlnea la Biblioteca Națională cu Călin Georgescu.
Demn urmaş al lui Petrache Lupu, cu alte câteva zile înainte acesta reevalua PSD-ul, afirmând despre formaţiunea condusă de Sorin Grindeanu că, de fapt, n-ar fi chiar aşa rea, ba chiar ar fi bună. Asta după ce, în ultimii ani, a spus că PSD a dus ţara în prăpastie, o prăpastie din care doar el o mai poate scoate. Sigur, cu condiţia ca, odată şi odată, să ne trezim şi noi în conştiinţă, precum acerebralii sectanţi din jurul lui.
La puţin timp după aceste întâmplări, în războiul cu Guvenul Bolojan, PSD-iştii au scos de la naftalină un slogan al înaintaşilor lor din anii ”90: „Nu ne vindem ţara!”. Cu o ipocrizie mai mare ca Everestul, PSD-iştii urlă acum că Guvernul Bolojan vrea să vândă mai multe companii profitabile de stat. De fapt, aceste companii nu se vând, ci doar unele acţiuni, statul urmând să rămână majoritar. În al doilea rând, PSD a fost de acord cu acest lucru stipulat în programul de guvernare. Mai mult, una dintre companiile vizate, Hidroelectrica, a fost listată pe bursă şi de Guvernul Ciolacu, în 2023. Avem, aşadar, dincolo de ipocrizie, şi ceva mesaje demne de Radio Erevan
Mergând ani în trecut, trebuie spus că, dincolo de sloganul „nu ne vindem ţara”, cele mai multe companii de stat au fost vândute de guverne PSD. Amintesc aici Sidex, Petrom, Distrigaz Sud, Distrigaz Nord (Guvernul Năstase); Nuclearelectrica, Electrica – listate de Guvernul Victor Ponta. Şi nu, acele companii vândute de Adrian Năstase nu au fost „condiţii” pentru aderarea la Uniunea Europeană, aşa cum mint în continuare PSD-iştii. Aşa cum ei mint de altfel şi acum cu tot felul de chestiuni, că ne-ar obliga UE sau apar în PNRR. La două dintre privatizările amintite, Sidex şi Petrom, era implicat şi actualul număr 2 din AUR, Petrişor Peiu, la acea vreme consilier al lui Năstase. Acum, alături de Neacşu, „cocoşul” care anunţă noua alianţă.
Acest „nu ne vindem ţara” a unit acum PSD şi AUR, nu însă din aceleaşi motive. Pentru AUR este un narativ „suveranist” pe care l-a tot vânturat încă de la înfiinţare. Pentru PSD, companiile de stat, în special cele din energie, înseamnă un imens rezervor de produs bani şi sinecuri. Noi acţionari, chiar dacă minoritari, nu ar accepta căpuşarea sistematică a acestor companii pe care o face PSD şi clientela sa politică sau economică. De fapt, divorţul de Ilie Bolojan s-a întâmplat exact când premierul anunţa că va intra puternic în companiile jefuite de ani şi ani de zile. AUR a deveit acum un „idiot util” pentru PSD, exact un rol pe care care George Simion îl respingea nu cu mult timp în urmă.
În urmă cu două-trei decenii, la sloganul cu „nu ne vindem ţara” era alăturat enunţul „o dăm gratis la ai noştri”. Fiindcă exact asta se întâmpla, în locul unei privatizări oneste, transparente, multe obiective ale statului au ajuns, la preţuri de nimic sau chiar gratis, la tot felul de securistoizi, care viermuiau în zona puterii iliesciene. Printre cei mai mari beneficiari ai acelor privatizări frauduloase au fost fraţii Cristescu din Timişoara. La o sumă de bani cu care azi n-ai putea achiziţiona o garosnieră, au cumpărat jumătate din fabricile, hotelurile, magazinele sau localurile Timişoarei. Sigur, fabricile erau obligate să-şi păstreze numărul de muncitori şi obiectul muncii, dar cu PSD la guvernare, acestea s-au transformat în afaceri imobiliare.
Fiindcă da, cei doi fraţi au fost tot timpul extrem de apropiaţi de PSD. Iar mai nou s-au transformat în “suveranişti”. De exemplu, în Consiliul Local Timişoara controlează doi din trei oameni. La fel ca multă clientelă PSD, cei doi au interse în zona companiilor de stat, inclusiv din energie. Pe care le-ar dori tot la stat, iar dacă tot e să fie privatizate, nu s-ar da la o parte să le ia. Tot gratis. Şi da, hotelul amintit la începutul acestor rânduri aparţine celor doi fraţi. L-au luat la pachet cu alte hoteluri şi restaurante la preţul unei savarine şi un suc. Nu ştiu ce s-a întâmplat la hotelul fraţilor, dar un lucru e cert. După episodul de la Timişoara, Simion s-a sucit complet. Din mare „luptător” cu PSD-Sistemul, a devenit căţeluş de companie al Sistemului. Şi mulţi oameni chiar au crezut că el se bate cu PSD…
Comentarii prin facebook