Haideți să ne imaginăm ce-ar fi fost la gura „tribunului” Corneliu Vadim Tudor dacă trăia astăzi și auzea că președintele UDMR ar fi dispus să își dea demisia, dacă viitorul premier al Ungariei, Peter Magyar, i-ar cere acest lucru. Kelemen Hunor oricum merge la Budapesta la început de mai, dar nu știe încă dacă merge să pupe inelul sau să-și încheie cariera politică la nivel înalt, ca făcător de coaliții și stabilitate în zona mainstream a politicului românesc. Contextul acestei emoții adânci prin care trece liderul UDMR este cel al alegerii făcute pentru Uniune în numele comunității maghiare din România de a susține Fidesz-ul lui Victor Orban, în dauna învingătorului. Și, ca urmare al acestui efort, peste 90% dintre maghiarii din România l-au ascultat.
Nu mai contează ce ar fi la gura „tribunului”. Știm cum contesta Vadim Tudor și dreptul de reprezentare prin UDMR în Parlamentul României a comunității maghiare de aici, invocând faptul că Uniunea nu este partid și nu ar putea beneficia de aceleași drepturi legale ca și celelalte combatante românești. Însă dincolo de extremismul unora, nu se poate să nu observi o anormalitate în toată predarea asta a lui Kelemen Hunor. Va demisiona dacă îi cere. OK, cu siguranță că și Viktor Orban cerea lucruri conducerii UDMR la schimb cu sponsorizarea din banul public al maghiarilor, dar aici parcă de zgârie ceva în urechi, dacă n-ar avea miros de capcană.
Să-i ceară demisia Peter Magyar și el să plece pentru a nu afecta ajutoarele date de noul guvern maghiar ardelenilor. Asta poți înțelege. Nu fără să te întrebi ce i-ar mai putea cere Peter Magyar lui Kelemen Hunor care să influențeze jocurile politice din România. Fără să pleci de prejudecata că Peter Magyar ar vrea să saboteze România, din contra, totuși, în portofoliul de bune practici așa ceva sună ca dracu. Poate cere participarea la o coaliție? Nu o cere, dar poate? Aici e problema de principiu. După modelul UDMR, poate AUR va fi decapitată de alți sponsori externi, cei care au apărut și în motivarea deciziei CCR de anulare a alegerilor, pentru că George Simion ar fi ineficient pentru o anumită cauză. Lucru de la care te poți aștepta, însă vine din cu totul altă zonă, incompatibilă ideii de democrație.
Categoric, influențe și presiuni sunt peste tot. Și din lumea civilizată ce crede în democrație ar veni susținere pentru cineva anume, dar nu se pune problema ca Ursula Von der Lyen sau Manfred Weber să ceară demisia lui Ilie Bolojan, că partidul său nu votează bine în grupul popularilor europeni. Da, de la un individ ca Donald Trump te poți aștepta la așa ceva, dar nu de la cel venit să elibereze Ungaria de dictatură, pronunțând un dictat. Ce ar mai rămâne din Peter Magyar dacă ar începe așa? Ce valoare mai are votul, așa prost cum a fost el dată de comunitatea ungurilor din România, dacă el nu poate fi întărit prin stabilirea de către ei, ardelenii maghiari, a liderului lor?
Și cât ar costa „democrația” asta pentru această comunitate? Zece milioane de euro în echipe de fotbal, 20 de milioane pedalați prin fundațiile UDMR… Apropos, banii veniți din bugetul public de la Budapesta vin prin organizații neguvernamentale moșite de UDMR, tocmai pentru a nu exista ideea implicării unui guvern străin în politica altui stat. Ceea ce chiar s-ar întâmpla, în cazul în care Magyar i-ar cere lui Kelemen Hunor să plece.
Comentarii prin facebook