Nu doar bugetul produce deficitul. Îl produce statul însuși – cu o încăpățânare costisitoare – atunci când își finanțează, an după an, propria incompetență.
Gaura neagră ignorată
Când se discută despre deficit, toți arată cu degetul spre pensii și salarii. Mult mai puțini sunt dispuși să privească spre una dintre cele mai vechi și costisitoare hemoragii ale statului: companiile publice din transporturi.
CFR, TAROM, Metrorex. Trei entități care ar fi trebuit să fie piloni strategici ai României și care au ajuns monumente ale risipei, ineficienței și clientelismului politic.
Guvernul recunoaște pierderi cumulate de aproximativ 14 miliarde de lei în companiile de stat. O parte consistentă și cronică vine din transporturi.
Nu e ghinion. Nu e o criză conjuncturală. Este rezultatul unui model funcțional de management politic: numiri pe pile, sinecuri bine plătite, reforme amânate la nesfârșit și salvări cu bani publici ori de câte ori gaura devine prea vizibilă.
Responsabilitatea politică
Sorin Grindeanu a deținut unul dintre cele mai lungi mandate la Ministerul Transporturilor. Suficient de lung cât să taie panglici și să se laude cu „proiecte istorice”. Și suficient de lung cât să poarte răspunderea directă pentru ceea ce s-a întâmplat sub ochii lui.
CFR Marfă nu a mai făcut profit din 2007, iar datoriile au ajuns la aproximativ 910 milioane de euro, compania fiind practic în proces de înlocuire printr-o nouă entitate.
TAROM, deși a raportat în 2024 venituri de 433 milioane de euro, a traversat peste un deceniu de pierderi, cu episoade repetate de restructurare și capitalizare publică.
Metrorex continuă să funcționeze prin subvenții publice masive, fiind considerată companie strategică, dar și una dintre cele mai mari surse de presiune bugetară din transporturi.
Nu poți apărea cu casca de protecție la inaugurări și să te faci că nu observi cum, în același minister, se scurg anual sute de milioane în structuri întreținute politic.
Unde se naște deficitul
Deficitul nu se naște doar la Ministerul Finanțelor.
Se naște și în birourile ministerelor care au protejat ani la rând conduceri numite pe criterii de partid, nu de competență.
Se naște în companii transformate în instrumente ale clientelei politice.
Se naște în decizii amânate până când nota de plată ajunge direct la contribuabil.
Nu orice companie publică trebuie să producă profit.
Dar niciuna nu are dreptul să devină o gaură neagră permanentă, alimentată la nesfârșit din bani publici, doar pentru că nimeni nu are curajul să elimine ineficiența și să înlocuiască loialitatea politică cu competența profesională.
Nota de plată
România nu plătește doar trenuri care întârzie sistematic, avioane care zboară în pierdere și metrouri care supraviețuiesc din subvenții masive.
Plătește prețul unui stat care a ales, deceniu după deceniu, administrația politică în locul celei profesioniste.
Deficitul României trece și prin companiile din transporturi.
Iar acolo, statul nu transportă doar pasageri sau marfă.
Transportă propriile eșecuri și ne trimite nota direct nouă.
Comentarii prin facebook