E clar, Sorin Grindeanu în acest moment nu mai este acel Sorin Grindeanu condus până în fața ușii de la guvern de „părinții adoptivi” Dragnea și Tăriceanu precum un copil în prima zi de școală. Cu atât mai mult, nu mai este nici acel Grindeanu care mulțumea doamnei blonde de la Interne fiindcă există, iar aceasta îi amintea că „există” doar fiindcă l-a avut „profesor” pe Liviu Dragnea. În intervenții publice, interviuri etc., premierul a devenit mult mai relaxat, lăsând în urmă ticurile nervoase date de un imens trac. A avut și abilitatea de-a nu mai ieși alături de un Dragnea care răspundea și la întrebările care erau adresate premierului.
Chiar discursul său pare să nu mai fie exact pe aceeași linie cu cea a șefilor din partid sau alianță. De exemplu, n-a cedat tentației populiste precum Dragnea, Tăriceanu sau alții de-a debita tâmpenii despre transnaționalele care s-ar hrăni din munca poporului român. Nici măcar nu-i etichetează ca fiind plătiți de Soros pe protestatari. (Și asta probabil spre disperarea unor babuini electrocutați, precum Codrin Ștefănescu). Aici mai trebuie amintit că a fost cel care i-a dat cartonaș roșu altui patruped bizar ajuns întâmplător ministru, și vorbesc de Florin Iordache. Și aș mai adăuga că, spre deosebire de un arogant extrem de enervant ca Ponta, manifestă destul de bun simț în intervențiile publice.
Unii comentatori susțin că deja Grindeanu și-a consolidat în PSD un pol de putere în opoziție cu președintele partidului. N-aș merge până acolo, fiindcă mai e cale lungă până Grindeanu îi va da cu tifla lui Dragnea. Moment care ar putea veni eventual mai repede doar dacă șeful PSD va fi condamnat în al doilea său dosar penal. Oricum, de fațadă sau nu, Grindeanu nu mai joacă rolul mascotei lui Dragnea. Că e pe bune sau o strategie pusă pe masa PSD de consultanții israelieni convocați de urgență după protestele de stradă e greu de spus. Fiidcă a fost o coincidență faptul că independența afișată a premierului a devenit palpabilă în momentul în care au ajuns în țară consultanții. Pe de altă parte, e evident că această schimbare de macaz nu va șterge cu buretele noaptea în care tâlhărește s-a adoptat Ordonanța 13. În schimb, e cert că și subsemnatul s-a grăbit, atunci când l-a considerat pe Grindeanu terminat politic.
Aș muta însă acum discuția într-o zonă mai pragmatică, respectiv din perspectiva timișorenilor cărora puțin le pasă de jocurile de culise din PSD. Respectiv, va aduce ceva bun Timișului și Timișoarei independența (mimată sau nu) a lui Grindeanu? Fiindcă din momentul în care a fost nominalizat premier s-a făcut o comparație cu Emil Boc, în al cărui mandat s-au răsturnat nenumărate investiții guverrnamentale deasupra Clujului. Or, din acest punct de vedere, în fotografia momentului nu există nicio comparație între cei doi. Marile investiții au mers tot spre baronatele PSD din sudul țării. Ba, s-a întâmplat un nou fenomen. Chiar și județele din Moldova, în alte guverne PSD beneficiare ale fondurilor bugetare, urlă acum că sunt defavorizate. Și chiar au dreptate. În privința distribuirii banilor, polul s-a mutat clar spre sud, de acolo de unde provin și actualii lideri ai PSD. Or, timișorenii vor putea spera la mai mult de la guvern, abia în momentul în care Grindeanu va trece de la actualul joc de glezne în relația cu Dragnea la un real veto vizavi de pretențiile baronilor sudiști. Că dincolo de Dragnea, acolo e principala problemă, la Bădălău, Olguța Vasilescu, Stănescu, Neacșu, Țuțuianu și alții.
Comentarii prin facebook