Nicolae Robu de Timișoara a salutat două dintre cele mai comentate și contestate prevederi din noul cod administrativ legiferat de PSD prin ordonanță de urgență. Ce era să facă? Doar e primar și acest cod dădea edililor dreptul la o pensie specială pentru munca administrativă depusă în folosul comunității și nu numai, deseori. Și ca să nu fie chiar ridicol, Nicolae Robu a recunoscut că formula „pensie specială” zgârie puțin timpanele românilor și mai corect ar fi să se folosească termenul de „compensare”. E complicat să fii primar, salariul mic, interzicerea derulării unor afaceri la vedere, așa că statul trebuie să le dea o compensare pentru stresul și munca depuse. Este clar că mulți dintre primari gândesc la fel, indiferent de culoarea politică. La urma urmelor, se dă, nu se ia, dar simt că Nicolae Robu s-a sacrificat decizând să-și atragă asupra sa toate flegmele cetățenilor care au ceva cu acest mod de a gândi.
Editorial de Eugen Sasu
Primarii sunt de mai multe soiuri și ei. Mi-ar plăcea să cred că aceia harnici și de bună credință s-au dus pe această funcție de administrator local pentru a schimba lucrurile în bine. Nu așa zic toți? Ba da. Un astfel de primar nu s-a gândit la pensie specială când și-a propus să candideze. Salariile au fost mărite între timp și există și o motivare pentru munca prestată. Dar haideți să trecem la celelalte categorii de primari. Sunt primari care știau că vor câștiga puțin și nu-i deranja de loc lucrul ăsta, pentru că știau că nu din leafă se câștigă în fruntea unei primării. Ce facem cu ei? Le dăm pensii speciale pentru „sacrificiul” făcut? Apoi sunt primari proști ca butucul. Ei au avut „harul” de a atrage voturi, dar mai mult de atât nimic. Pentru unul din ăsta s-a adus de afară funcția de city-manager, adică un primar adevărat care să facă treabă cât timp primarul ales rumegă prostia și neputința. Și ăstora le dăm „speciale”?
Și să aibă Nicolae Robu dreptate, să merite unii primari compensațiile astea sub forma de „pensie specială”. Dar de unde, meștere? Țara asta se împrumută să dea pensia adunată pe bază de contributivitate, de unde să mai luăm pentru „speciale”? De unde să plătească o comună săracă pensia specială a foștilor edili? De la investiții, de la asistență socială? Sau să o dea PSD-ul să te bucuri matale, iar peste un an să le taie PNL când vine la guvernare? Să îi înjure pe ei că taie, nu pe pesediști că au dat peste posibilități, cu inconștiență. Dacă e așa, haide să socotim cine nu merită pensie specială și să dăm la toți restul. Că așa și profesorii ar merita pensie specială, și cei din sănătate, că e cu riscuri și stres căcălău. De ce numai magistrații, armata, poliția, parlamentarii, primarii și cine-o mai fi pe la butoane?
O altă prevedere din codul administrativ promovat prin OUG dă puteri sporite primarilor asupra funcționarilor public, cât privește angajările, evaluările etc, sporindu-se temerile că edilii vor deveni niște baroni locali tentați la abuzuri împotriva angajaților. Și această prevedere este salutată de Nicolae Robu, însă de data asta omul cam are dreptate. Sunt primării unde democrația a oferit confort și stabilitate mai degrabă șmecherilor și fofilangiilor, iar un primar neobișnuit să muncească cu astfel de oameni a pierdut controlul instituției, și aș exemplifica Timișoara. Degeaba legea încearcă să protejeze funcționarul public de… de cine, de baron? Păi un baron nu se jenează de lege, baronul și-a adus oamenii lui pe lângă lege, iar de acei oameni nu-și face emoții, stați liniștiți. Acolo însă unde primarul e luat la mișto de angajați s-ar putea să prindă bine aceste „puteri” suplimentare.
Dar hai să nu mai vorbim de primarii cărora nici măcar Agenția Națională de Integritate nu le poate veni de hac și nici de acei primari care au băgat în campania electorală mai mulți bani decât știau că vor câștiga următorii doi ani de leafă. Să vorbim de o altă categorie de primari în care se încadrează și primarul Clujului, Emil Boc. Uite ce zice Emil Boc, așa cum e el, mic, pinguin, băsist: „În privinţa pensiilor speciale, am fost acela care le-a eliminat şi am mers pe principiul contributivităţii. Sunt convins că mai devreme sau mai târziu tot acolo se va ajunge, pentru că sistemul de pensii viitor nu îşi va putea permite să plătească pensiile speciale la nivelele la care sunt şi care se preconizează a creşte în continuare”. Uite, de aia Boc e Boc și Robu e Robu, Clujul e Cluj și Timișoara e Timișoara.
Comentarii prin facebook