Sunt lucruri în viața noastră de oameni balcanici ce cumplit de greu vor fi schimbate vreodată în bine. Aș spune că mulți nici nu știm că trebuie să scăpăm de ele, fiind lucruri ce tocmai ne nuanțează lipsa de educație și multe alte lacune în viață. Iar dacă nu știm că ceva e rău, de ce am scăpa de acel obicei? E ca și cu virusul. Nu simt, nu sunt afectat, nu există. Nu există, nu port mască, nu îl protejez pe cel apropiat de bolile mele.
E ca și cu aruncatul gunoiului în canale, e ca parcatul în locuri interzise, e ca păcălitul statului la coadă, e România, e Balcanul, e Lumea a Treia. Degeaba vorbim despre traseism politic de câte ori se apropie o rundă de alegeri că tot degeaba. Treaba asta se petrece în buclă temporală, de oricâte ori te trezești cu conștiința că nu e bine ce se întâmplă, de fiecare dată te întorci în timp și o iei de la capăt.
Pe scena politică românească avem două partide mari customizate pe modelul comportamental românesc. Unul e mai bun sau mai malefic decât celălalt, unul e mai
cinstit ca celălalt, unul e mai eficient ca celălalt, dar compoziția chimică e cam aceeași. De aici vine și tentația nocivă de a concluziona că toți sunt la fel. Până la un punct toți sunt la fel, dar efectele defectelor noastre nu vor fi întotdeauna aceleași.
Unul e mai lichea ca celălalt, unul întoarce țara în timp mai mult ca celălalt, unul stopează dezvoltarea economică și mentală a personajului colectiv numit „românul” mai mult decât celălalt. Din acest motiv nu suntem la fel. E vorba de PSD și PNL, cele două partide mari care nu schimbă mare lucru în modul nostru de a fi, dar nici nu sunt la fel de toxice în ceea ce fac când ne guvernează.
Acceptarea, cultivarea și chiar stârnirea traseismului politic e argumentul care face foarte vizibilă asemănarea dintre cele două partide. Apropierea de valorile europene e tema în oglindă, dar sunt și multe altele care deosebesc aceste grupări politice. Astăzi, liberalii recrutează la greu primari sau parlamentari din tabăra adversarului, deși cunoaște din diverse studii sociologice care e părerea nucleului dur al electoratului său despre acest gen de triș politic. În balanță însă mai intră și alte argumente, astfel că, una peste alta, liberalilor „le rentează” să nu fie principiali. Întradevăr, un calcul rece asta arată.
Prezentul aduce mai multe satisfacții prin racolări de la „dușman”, dar pe termen lung nu facem decât să batem pasul pe loc. „Cumpărarea” unui primar competitiv rezolvă o problemă imediată unui partid. Realegerea acestuia în funcție e doar prima tentație, apoi mai este și bagajul de voturi pentru alegerile la consiliul județean și la cele parlamentare. Ăsta e și scopul. Să câștigi guvernarea, iar fără aceste racolări poate că șansele tale sunt mai mici. Dacă câștigi guvernarea înseamnă că îndepărtezi de la luarea decizie partidul care ar putea face mult mai mult rău României decât prostul tău obicei de a schimba carnetul unui primar. Asta dacă vorbim strategic, dar mai sunt și unii oameni care nu știu să facă politica altfel. E simplu, e comod, dar e o mizerie, iar aceste practici ne vor aminti din patru în patru ani de mizeria în care trăim. Da, dar putem vedea lucrurile și în altă ecuație? Că mizeria e un rău mai mic decât dezastrul, de pildă. Deci, cum facem, domnilor de la PNL?
P.S. „Noul PSD Timiș” condamnă traseismul politic și avertizează că ăștia de trădează acum vor mai trăda de multe ori, cu siguranță când PSD va câștiga niște alegeri parlamentare, doar știu atât de bine. Nimic neadevărat până acum, dar nu vi se strepezesc dinții când auziți formula asta „noul PSD Timiș”? Cu ce e nou „noul PSD Timiș”? Nu e nou PSD-ul central, atunci de ce ar fi nouă organizația Timiș? E „nou PSD Timiș” că a plecat Călin Dobra de la conducere, singurul care și-a pus numele pe o listă anti-Dragnea, și a venit președinte „piș-boy-ul” din Camera Deputaților? De aia e „nou”?
Comentarii prin facebook