Am mai povestit asta cu schimbatul de directori nărăvași pe vremea PSD-ului, după ce funcționarul public a început să primească garanții sporite de la lege în fața concedierilor abuzive. Veneau ei la putere și voiau pe cutare la direcția agricolă, păi îi spuneau directorului de acolo să facă pași. Dacă ăluia i se umfla pipota în dânsul de la legislația protecționistă, veneau băieții ca mafioții cu „degetul” tăiat într-un șervețel. El nu era chiar tăiat, iar șervețelul nu era chiar șervețel, ci vreun document de unde reiese că stăpânirea politică știe că respectivul director căruia i s-a urcat democrația la cap a făcut una sau alta mai pe lângă lege. Iar dacă vrea să fie liniștit în continuare, fără dosare penale și alte cele, mai bine își dă dumnealui demisia.
Firește că nu mă așteptam de la USR să facă la fel în Primăria Timișoara. Nu că n-ar fi găsit angajați acolo cu mustele pe căciulă ca pe movila de rahat, dar imperativul politic era ca noua administrație să facă altfel lucrurile decât pe vremuri. Căci altfel de ce s-ar mai zice că partidul USR e diferit de bagabonzii ăialalți de la pesede, usele sau penele? Pe de altă parte, nu am aflat de la primarul Dominic Fritz cum va face el cu acei funcționari considerați expirați și care nu vor să plece de bunăvoie. Am pus nemișcarea lucrurilor în municipalitate în primul an al mandatului lui Dominic Fritz tocmai pe seama situației complicate prin care s-a trecut în configurarea noii organigrame, la depietrificarea sistemului. Neobișnuit n-ar fi asta, ci faptul că nu știm încă dacă operația a reușit și cum e cu „bolnavul” la aproape un an de la schimbarea „medicului”.
Din discuții cu unul, cu altul, am tras concluzia că metoda cu „degetul” ar mai putea funcționa acolo unde scrupulele nu-și au rostul, iar funcționarul chiar e toxic și nu merită pierdut vremea cu el. E, dar uită că cine nu știe să fie mafiot nici nu rezolvă lucrurile ca pe vremea mafiei. Ba mai mult, directorul ce se presupune că ar fi pus sub presiune nu e victimă, ci cel care atacă. Chiș Culiță, director al Direcției Tehnice în Primăria Timișoara în mandatele lui Gheorghe Ciuhandu și Nicolae Robu, este cel mai nou și mediatizat caz. El acuză un șantaj de la vicele Ruben Lațcău, ca pe vremea PSD, numai că nu e chiar ca în vremea PSD.
Pe vremea PSD nu te ajuta cu nimic să înregistrezi tu director presat de partid să părăsești postul de conducere. Cine avea curaj în acele timpuri să-l înregistreze pe – să zicem din pură fantezie – un individ ca Eugen Milutinovici, secretar la PSD Timiș? Nu zic că dl. Milutinovici stătea cu pistolul pe masă, dar în defensivă sigur nu era, cum este astăzi viceprimarul userist. Cui duceai înregistrarea, dacă chiar o făceai? La ziar, bun. Dar cu ce te ajuta asta? Justiția nu era tot a lor după ce te hotărai să ataci în instanță vreo măsură administrativă? Ba da. Te mai făceai și de râs că n-ai înțeles nimic de la viață. Acum e altfel, acum în defensivă e cel care pe vremuri ataca. Viceprimarul Lațcău trebuie să se justifice ce-a vrut să zică când a zis că s-ar bucura să se războiască cu Chiș Culiță până la epuizare. În fine.
În limbajul politic al vremurilor (sper) apuse s-ar fi zis că ăștia sunt „tăntălăi”, că nu știu să-și pună oamenii, cum și despre țărăniști se spunea că nu știu să fure ca „profesioniștii” tocmai plecați de la putere, în 1996. Vremurile s-au mai schimbat, iar democrația te forțează să pui frână la șmecherii din astea, în cazul în care ți-ar mai sta capul la ele. Din toate motivele de pe lume am bănuit că administrația Fritz va trece prin ce trece astăzi. Să fie în defensivă și când consiliera USR Ana Munteanu a plecat cu flagrantul la un restaurant din Timișoara, pentru a dovedi încălcarea legii acolo unde evident se încălca legea, dar și când Chiș Culiță a venit cu „tehnică” să înregistreze ședințele cu șefii din primărie, tot pentru a dovedi o intuită tentativă de încălcare a legii.
Cu ce nu sunt de acord la reacția useriștilor este moftul cu înregistratul discuțiilor. O fi neelegant, o fi neprofesional, dar ei ar trebui să-și amintească că au venit în administrația timișoreană cu deviza transparenței urcată pe stindardul politic. Să te plângi acum că știe toată lumea ce vorbești tu cu Chiș Culiță e ca și cum s-ar plânge un pesedist că nu e lăsat să fure, dacă tot a ajuns la guvernare.
Comentarii prin facebook