Un nume imens al fotbalului românesc este fără îndoială Iosif Rotariu. Născut la 27 septembrie 1962 în localitatea Prigor din Caraș-Severin, Roti a fost şi este unic. La bine, dar mai ales la rău, alături de Poli, multiplu campion al României cu Steaua, om de bază la națională și deschizător de drumuri pentru românii care au îmbrăcat tricoul lui Galatasaray.
A debutat în Liga 1 pentru Poli în 1981 (19 ani) într-o generație a Timișoarei care își trăia cei mai frumoși ani. În 80 echipa studențească se impunea în finala Cupei României, iar în toamnă elimina Celtic. Era greu să pătrunzi în echipă, dar cu un talent nativ, Roti avea să se impună rapid pe „1 Mai”. A simțit gloria, cu două finale jucate, dar pierdute cu Craiova Maxima, căreia îi dădea și gol, dar și decăderea, cu Poli retrogradând în liga secundă deși avea o echipă foarte bună. Alb-violeții au revenit rapid în elită, iar Rotariu, deși la o vârstă fragedă era deja liderul echipei. Deși a început ca fundaș stânga, avea să devină cel mai bun închizător din România, iar trecerea sa la cea mai bună echipă a Europei din acel moment, Steaua, a fost logică. A ajuns acolo în sezonul 96-97 și l-a înlocuit perfect pe Loți Boloni, un zeu al „militarilor”.
Devine campion al României, iar în sezonul 88/89 are cifre senzaționale pentru un mijlocaș defensiv, 16 goluri în 30 de partide, în condițiile în care golgheterii echipei erau Hagi, Ilie Dumitrescu, Balint, Pițurcă sau Lăcătuș. În 88 debutează și la națională, iar golurile sale fantastice, ajută Steaua să mai câștige un titlu, iar evoluțiile fără greșeală o fac pe Steaua în 89 vicecampioană europeană.
Punctul forte a lui Roti a fost Mondialul din 90 și frumoasele zile italiene. Exact, riguros, laborios și matur, bănățeanul avea să fie pion de bază al naționalei. Cireașa de pe tort, jocul împotriva campioanei en-titre, Argentina. Obișnuit cu marcajul din Serie A, Maradona a fost anihilat complet de jocul fantastic al lui Rotariu, care a gândit tot timpul cu o fracțiune de secundă înaintea răsfățatului zeu mondial, Diego Armando. „De fapt, Rotariu știa ce va face Maradona chiar înainte ca Maradona să știe ce va face”, titrau ziarele italienești de a doua zi.
Dorit insistent în Franța, Roti ajunge la Galatasaray, formație care îl dorea încă înainte de Revoluție. A îmbrăcat doi ani tricoul cin-bon, a câștigat Cupa și Super-Cupa Turciei, devenind vicecampion. A mai jucat alți doi ani în Turcia, a revenit acasă, la Timișoara, dar nu la Poli, la CFR, apoi a ajuns și pe „Dan Păltinișanu”. S-a dus puțin și la Kikinda în liga secundă sârbă, a revenit la Poli și apoi a mai scris istorie în tricoul Stelei, unde a mai luat două titluri. A fost principalul dirijor al unei formații ce domina campionatul românesc, s-a reîntâlnit cu Lăcătuș și a fost apreciat enorm de suporteri.
Putea rămâne „militar”, dar a revenit la Poli pentru care a mai jucat în mai multe rânduri, ca antrenor-jucător, la fel ca la Extensiv sau FC Bihor. La „bătrânețe” a jucat și în prima ligă de futsal a evoluat și în fotbalul mic și a îmbrăcat din nou tricoul drag alb-violet la ASU Politehnica.
5 titluri, 4 Cupe în România și una în Turcia, aproape 400 de meciuri jucate la cel mai înalt nivel, în Liga 1 sau 2, sunt cifre seci, care nu spun cât de mare a fost Roti. O spunem noi, fotbalist imens și o inimă de aur, binecunoscut cazul fetiței înfiate, care merita mult mai mult de la fotbalul pe care îl iubește cu toată puterea.
Tot 61 de ani face şi geamănul Ilie, un nume cunoscut şi apreciat la nivelul fotbalului bănăţean. Un jucător cu execuţii deosebite, antrenor cu CV, om de milioane şi tatăl internaţionalului Dorin Rotariu.
Comentarii prin facebook