Alegerile au trecut, iar acum partidele încep să-şi facă propriile analize. La cald, cu excepţia USR, mai toate formaţiunile clamează victorii, capitol la care s-a remarcat din nou Rareş Bogdan, acelaşi nesecat fluviu de demagogie şi caragialisme. După ce PNL a pierdut şase consilii judeţene, dintre care două conduse de baroni şi prim-vicepreşedinţi ai partidului (Suceava şi Prahova), iar în Bucureşti s-a făcut de râs, Bogdan a urlat: „Am învins!”. Trec însă la ale noastre, respectiv la Timiş şi Timişoara.
Indiscutabil, marele învingător este PSD. Faţă de acum patru ani, social-democraţii au câştigat preşedinţia Consiliului Judeţean, Primăria Lugoj, iar numărul de primari a crescut de la 39 la 55, obţinând în plus şi un oraş, Deta. De menţionat că în urmă cu patru ani, atât la alegerile locale, cât şi parlamentare, PSD s-a clasat abia pe locul III în Timiş. Sigur, acum a candidat împreună cu PNL la Consiliul Judeţean, în Timişoara (primărie şi consiliu local), precum şi alte câteva primării. Dar asta nu face să scadă meritele liderilor PSD Timiş, şi aici mă refer în primul rând la Alfred Simonis. Căruia i-au ieşit mai toate „combinaţiile”, evident şi cu ajutorul impotenţilor lideri naţionali ai PNL.
Aparent, USR este câştigătoare a alegerilor în Timiş. Dar faţă de 2020, nu a câştigat nimic în plus. Adică şi-a păstrat patru primării, în frunte cu „Regina” Timişoara. A pierdut înainte de alegeri Foeniul, dar a câştigat suprinzător comuna Balinţ, acolo unde candidatul USR a învins un primar PSD în funcţie din vremuri imemorabile. Victorie extraordinară şi pentru tânărul Andrei Tiţa la Cenad care a obţinut… 86% din voturi. De asemenea, la Dumbrăviţa, Horia Bugarin câştigă nu doar în faţa PSD-PNL, dar şi a unei adevărate caracatiţe de interese imobiliare şi pecuniare.
Cu toate că n-a obţinut nimic în plus faţă de 2020, raportat la dezastrul de la nivel naţional, se poate vorbi însă de o victorie, ceea ce l-a propulsat pe Dominic Fritz în postura de potenţial preşedinte al USR. Ca părere personală, USR a pierdut foarte mult la nivel naţional prin asocierea cu două partide care, pe lângă faptul că nu prea există, n-au nimic în comun cu liberalismul asumat al USR, fiind conservatoare. Acest din urmă lucru i-a îndepărtat pe foarte mulţi tineri cu valori progresiste. Da, în România progresismul a fost diabolizat cu premeditare şi asociat de vajnicii partizani ai întoarcerii la plugul de lemn cu obligaţia de-a mânca gândaci. Ca să nu vorbesc că progresiştii de la acea vreme au făcut Mica Unire din 1859 şi Independenţa din 1877. La Timiş nu au fost foarte multe hemoragii din partid, dar totuşi REPER a luat la Consiliul Local 4.752 de voturi (4,51%), mai mult decât dublu faţă de gonflatul candidat al formaţiunii, intrat în lupta pentru primărie doar pentru a rupe voturi de la Fritz. La fel ca şi Cristian Moş, al cărui scor începe cu 0. E clar că s-a votat Fritz şi REPER, acest din urmă vot prejudiciind însă USR de obţinerea acelui consilier cu care ar fi închis Consiliul Local.
Indiscutabil, raportat la anul electoral 2020, PNL e marele perdant al acestor alegeri. Faţă de acum patru ani, a pierdut preşedinţia Consiliului Judeţean, Primăria Lugoj, iar faţă de 47 de primării obţinute în 2020, acum a reuşit să câştige 38, aşadar minus nouă primari. Primăria Timişoara nu se poate spune că a pierdut-o, atâta timp cât… n-a avut-o. Dar dacă ne luăm după declaraţiile sforăitoare dinaintea alegerilor… Pentru acest dezastru, în mod cert nu se poate da vina pe un singur ţap ispăşitor, fiindcă au fost mult mai mulţi.
În primul rând, e vorba de conducerea naţională a partidului care a cedat preşedinţia CJ Timiş fără luptă. Conducere care se apără afirmând că fără această intervenţie, se producea o hemoragie de primari dinspre PNL spre PSD. Cedarea preşedinţiei către PSD ar fi salvat astfel mai mulţi primari PNL-işti Că a existat o scurgere de acest gen, e clar, dar nu ştiu dacă se poate vorbi de o hemoragie.
Pe de altă parte, fosta conducere a PNL Timiş, şi mă refer la tandemul Alin Nica – Dănuţ Groza, a reuşit „performanţa” de-a produce aproape acelaşi haos în filială, ca şi atunci când aceasta era condusă de Nicolae Robu. Ca atare, cei doi şi-au adus un aport substanţial la situaţia de astăzi, în care organizaţia a fost pusă la picioarele PSD. În PNL Timiş vor continua luptele pentru putere în perioada următoare, lupte care vor putea conduce la alte pierderi considerabile. În ceea ce-i priveşte pe cei doi lideri paraşutaţi de la centru, Vasile Blaga – judeţ, Cristian Buşoi – municipiu, este evident că cel puţin unul şi-a ratat obiectivul şi, în mod normal, ar trebui să se întoarcă de unde a venit. Evident, neavând în buzunar un loc eligbil pe lista de parlamentare.
Despre AUR doar câteva cuvinte. La fel ca la nivel naţional, a obţinut mult mai puţin decât au anticipat mulţi. În Timiş n-a câştigat nicio primărie, însă a intrat în Consiliul Judeţean (cinci mandate) şi CL Timişoara (trei mandate).
Aceste alegeri au mai adus o premieră în Timiş. Pentru prima dată după 1990, UDMR nu mai are niciun primar în judeţ
Comentarii prin facebook