Mărturisesc că iniţial nu am înţeles deloc demersul Primăriei de-a închiria un spaţiu în buricul târgului unei asociaţii de romi. (A scris de altfel colegul Eugen Sasu despre acest subiect la acea vreme.) Problema nu-i despre romi, putea fi şi o asociaţie a culegătorilor de muşeţel sau a protectorilor porumbeilor. Nu înţelegeam de ce pe una dintre cele mai circulate zone de promenadă a Timişoarei să funcţioneze birouri, aşa cum nu cred că în acelaşi perimetru ar trebuie să avem, de exemplu, case de amanet sau păcănele. (Parcă din astea există.) Oricum avem vreo patru farmacii în Piaţa Operei.
Poate cei din primărie nu au fost destul de expliciţi, că nu e vorba chiar de birouri, ci de un spațiu multifuncțional pentru comunitatea creativă romă (ateliere, producție artizanală etc.). Există astfel de locaţii în centrele multor oraş. Plus e vorba de incluziune şi multiculturalitate, aspecte cu care Timişoara s-a mândrit în trecut.
La fel de adevărat este şi că, având în vedere că ONG-şul respectiv are şi o componentă economică, chiria stabilită poate e destul de mică. Şi, probabil, trebuia făcută şi o licitaţie/ selecţie de oferte pentru ONG-uri, în care nu preţul să conteze neapărat cel mai mult, ci modul în care va fi utilizat spaţiul. Şi nu mai existau suspiciuni că există vreun blat între primărie/USR şi Fundaţia Kenosis.
Trecând peste acestea, e aproape imposibil de înţeles furia cu care PNL a atacat proiectul privind închirierea acelui spaţiu. Mergând până la argumente rasiste, de care s-au ferit inclusiv cei din AUR. Este cel puţin ipocrit să se arate îngrijorat de patrimoniul Timişoarei un partid care şi-a închiriat un sediu ultracentral pentru o crâşmă. (PNL Timiş are două sedii în centrul oraşului, unul cumpărat cu… 15 euro, al doilea, ceva mai scump, 23.000 de euro, funcţionând ca restaurant.).
Cum să se dea instanţă morală în acest caz un partid al cărui important lider, Alin Popoviciu, deţine în centrul oraşului un spaţiu închiriat cu… 0,65 de euro/mp. Da, de la stat, de la Regionala CFR, în perioada în care aceasta era condusă de un prieten şi partener de afaceri al lui Popoviciu. Şi asta de aproape 20 de ani. Un prejudiciu calculat la câteva milioane de euro: Să nu vină DNA, aşa cum tot face Nicolae Robu invocaţii, precum pe vremuri paparudele chemau ploaia?
În fine, e mai mult decât penibil, ca un partid ai cărui consilieri locali au mai degrabă grijă de patrimoniul “sărmanilor” fraţi Cristescu să se plângă acum de patrimoniul Timişoarei. Dar unii n-au simţul ridicolului. În discuţia asta nici nu mai contează că preşedintele PNL Timişoara, Ionuţ Gaiţă, a făcut milioane şi milioane de euro din contracte cu Primăria Timişoara în perioada în care primar era Nicolae Robu. Dacă tot vorbim de bugetul oraşului. Ca să nu amintesc de modul în care erau închiriate spaţii sau pur şi simplu lăsate să fie ocupate ilegal în perioada aceluiaşi Robu. Dar când ipocrizia sfidează Everestul, dispare şi ultima fărâmă de jenă. Iar PNL-iştii au ratat ocazia de-a tăcea pe marginea unui subiect care s-a transformat în bumerang
În sfârşit e clar că nu grija pentru patrimoniul oraşului le provoacă PNL-iştilor aceste mari tulburări. Miza este clar politică, sub această vigilenţă etalată, existând o miză politică. Mai exact, tot circul a fost un atac la adresa USR. Oarecum normal, având în vedere că există o bună zonă de electorat pe care cele două partide îl dispută. Problema mare pentru PNL este că acel electorat nu-l câştigi prin atacuri de sorginte AUR-istă. Cu atât mai puţin electoratul încremenit în AUR. Dar cu un PNL Timişoara condus de discipolul celui care se declară cel m mai mare trumpist în viaţă, nu trebuie să ai prea multe aşteptări.
PS. Într-un final, degustaţi de campania furibundă a PNL-iştilor, Kenosis și-a retras oferta de a închiria spațiul gol din centru. Arătând astfel că, în această speţă, “ţigănia” nu au făcut-o romii…
Comentarii prin facebook