Mai multe televiziuni deloc fine, dar plăcute ochiului și urechii românului tricolor, au tratat nominalizarea lui Siegfried Mureșan și marele pericol a revenirii dreptei în parlament într-o cheie toxic populistă. Reproșul acestor mașini mass-media ce au preferat cantitatea calității, păcăleala în fața logicii, cum că partidele ieșite la ultimele alegeri pe locul trei și patru să dea premierul înaintea celor de pe locurile unu și doi, nici n-ar fi atâta de absurd, dar nu în asta consta delirul și zbuciumul. Altele au fost „nuclearele” cu care marii români jurnaliști au vrut să ajungă la inima electoratului protestant sau neoprotestant, politic vorbind.
Cum să punem premier un om care și-a trădat neamul? Bun, ar fi vrut să fie și mai grobieni, legându-se de prenumele Siegfried și rezonanța sa germană, dar n-au mers chiar atâta de departe. S-au oprit la ideea că europarlamentarul Siegfried Mureșan din grupul popularilor ar fi cerut comisiei europene blocarea unei tranșe din PNRR pentru că nu am dat țării o lege funcțională a salarizării. Nu știu dacă așa a și fost, dacă omul asta a cerut, dar și s-o fi făcut, unde e trădarea? Multă lume în țara asta, prea multă, consideră că noi am face o lege a salarizării pentru acele sute de milioane de euro. Și aici li se închide oblonul.
Dar dacă el ar fi rămas deschis, oblonul, mintea omului ar fi generat ideea că noi nu facem o lege a salarizării, a integrității, a mediului, a combaterii corupției și câte altele pentru a primi niște bani. Nu, o facem pentru noi, pentru ca noi să funcționăm normal ca țară. Câtă vreme vedem în orice mică tentativă de reformă doar o scremere pentru a primi niște bani, sigur n-avem nicio perspectivă, iar oblonul ne lasă în întuneric. Dar oricând am spune la Bruxelles că nu facem ceva bine, vezi perioada Ordonanței 13, căci și atunci am „pârât” la Uniunea Europeană, această treabă e percepută ca o delațiune, o acțiune împotriva intereselor poporului.
Dar care e interesul poporului? Să bem banii ăia în două luni de proastă gestiune, hemoragie bugetară, inechitate și furt calificat în administrație? Sau să dăm țării și oamenilor ei o lege corectă? Banul e prima opțiune, categoric. Vedere pe termen scurt și distanță și mai scurtă. Probabil că într-o familie de români să spui medicului că tata cirotic se ascunde să bea alcool e considerată o pâră, o acțiune de trădare a intereselor familiei, căci ce e mai rău pe lumea asta decât să pârăști pe cel drag că greșește și se îndreaptă spre un final nefericit? Dar demn, nu?
Altă bombă emoțională e cea a datului de bani Germaniei. Poți face orice cu banii ăia, să-i dai lui Mazăre, domnului profesor Voiculescu, șmecherilor din energie, nepotului lui Ciolacu, doar să nu cumperi ceva de la Germania. Știți care e retorica, nici măcar a AfD, ci a contribuabilului neamț? Că ei trebuie să o ducă mai rău pentru că asigură asistență socială migranților, da, dar și pentru că banii lor merg pentru dezvoltarea unor țări mai sărace din Uniune. Țări care apoi se întreabă de ce să tratăm Germania ca partener. Dacă am da acei bani Statelor Unite ar fi altceva.
Am înțelege și logica șpăgii când am dat contract mare la Bechtel, ca să intrăm în NATO, că am luat nu mai știu ce de la francezi, ca să facem pași spre UE, am înțelege și acuma dacă am cumpăra centrale nucleare de peste ocean, dar nu putem concepe același lucru cu Germania, principalul partener economic al României, țara care mai dă de lucru aici contribuabilului român și gazdă a multor compatrioți ai noștri. Urâtă treabă, urâtă nominalizare. Îl mai cheamă și Siegfried.












































Comentarii prin facebook