Efectele tehnologiei asupra tinerilor depind nu doar de timpul petrecut online, ci și de modul în care este utilizată și de calitatea relațiilor din viața reală. Acesta este unul dintre mesajele importante ale „World Happiness Report 2026”, care ar trebui să influențeze modul în care România abordează digitalizarea educației, conform rectorului Universității de Vest din Timișoara (UVT), Marilen Pirtea.
Sistemul educațional românesc oscilează între două extreme, spune Pirtea, referindu-se la impactul tehnologiei.
”Dezbaterea publică legată de impactul tehnologiei în educația din România oscilează adesea între două extreme: tehnologia este prezentată fie ca soluție pentru modernizarea școlii, fie ca principală cauză a dificultăților emoționale ale tinerilor. Realitatea este mai complexă, deoarece utilizarea intensă și pasivă a rețelelor sociale, comparația permanentă cu ceilalți și expunerea la conținut selectat algoritmic pot fi asociate cu o stare de bine mai scăzută. În schimb, comunicarea, învățarea și crearea de conținut pot avea beneficii atunci când utilizarea tehnologiei este echilibrată de către tineri. Prin urmare, educația digitală în școlile din România nu trebuie redusă la accesul la platforme, tablete sau teme online. Elevii trebuie să înțeleagă cum funcționează mediul digital, cum le este influențată atenția și cum pot utiliza tehnologia în mod conștient. Competența digitală a viitorului înseamnă nu doar să știi să folosești tehnologia, ci și să recunoști când tehnologia începe să te folosească pe tine”, arată rectorul UVT.
Marilen Pirtea discută și despre relația elev – profesor și despre abandonul școlar.
„La fel de important este sentimentul de apartenență la comunitatea școlară. Relațiilede încredere cu profesorii, acceptarea din partea colegilor și siguranța psihologică sunt resurse esențiale pentru starea de bine și implicarea elevilor. Un tânăr care se simte valorizat și conectat la școală poate gestiona mai bine presiunile mediului digital. De aceea, prevenirea abandonului școlar nu ar trebui să se limiteze la sprijin financiar, măsuri administrative sau intervenții remediale, ci să includă consolidarea relațiilor și participarea la viața școlii. Restricționarea utilizării telefoanelor în timpul orelor poate proteja atenția, dar nu reprezintă o soluție suficientă. Regulile trebuie însoțite de educație media în școli, activități de grup, sport, voluntariat, mentorat și oportunități reale de interacțiune. În plus, elevii din medii dezavantajate pot avea nevoie de sprijin suplimentar, deoarece accesul lor la activități și la relații sociale în afara mediului digital este adesea mai limitat. Profesorii trebuie, la rândul lor, sprijiniți să recunoască utilizarea problematică a tehnologiei, izolarea socială și cyberbullying-ul”, remarcă rectorul UVT.
Tehnologia și inteligența artificială trebuie integrate în procesul educațional.
„Aceeași responsabilitate revine universităților din România, pentru că tranziția către viața de student poate aduce singurătate, presiune academică și pierderea rețelelor anterioare de sprijin. Programele de orientare și serviciile de consiliere din universități ar trebui să includă sănătatea digitală, gestionarea atenției și dezvoltarea relațiilor sociale. Totodată, tehnologia și inteligența artificială trebuie integrate în procesul educațional pentru a susține colaborarea, reflecția și autonomia, nu doar pentru a facilita accesul la informație”, adaugă Pirtea.
Sistemul educațional trebuie să îmbine educația și tehnologia modernă.
„Provocarea actuală nu este să alegem între educație și tehnologie, ci să construim un sistem educațional în care tehnologia să sprijine învățarea și relațiile umane, fără să le înlocuiască. Investiția decisivă pentru educația din România nu va fi doar în echipamente și platforme, ci în comunități în care elevii, studenții și profesorii se simt conectați, respectați și capabili să utilizeze tehnologia în mod autonom”, conchide rectorul Universității de Vest din Timișoara.
Comentarii prin facebook