Mi-ar plăcea să cred că atunci când am făcut schimbarea de primar în 2020 nu ne așteptam ca un alt edil să rezolve totul în Timișoara în prima jumătate de mandat, iar apoi să facem metroul. Cu atât mai mult cu cât Timișoara va fi dată veșnic ca exemplu de nostalgicii ceaușiști despre cât de bine am dus-o noi pe vremea comunismului, cât de cald era în case și cât de rece e acum. Bine că nu depinde de primarul Fritz aprovizionarea cu mușchiuleț de porc, parizer, ouă, lapte și pâine, programele TV de trei ore, căci cine știe ce mai regretau oamenii după plecarea lui Nicolae Robu.
Mai spun o dată, da, e adevărat, nu e normal să înveți în frig în anul 2022. Dar și că cei de la PSD au prins tactic ideea și au propus salvarea Timișoarei prin fonduri publice de la guvern, devenind ei oamenii cu umerii în care ne înfundăm noi grijile. Dacă se vor da la modul recurent acele fonduri ale disperării, atunci e meritul lor că au propus. Dacă nu se vor da, atunci e vina lui Ciucă și a liberalilor că nu s-au dat banii. În tot acest timp, Dominic Fritz pare terminat politic și administrativ, strategia politică a PSD și PNL având doar menirea de a obține puncte pentru propriul candidat atunci când noi vom fi chemați din nou la vot, peste doi ani.
Dar nu despre asta începusem. Ziceam că nu aveam pretenția de la un administrator să rezolve totul și rapid încă. Bănuiam că clădirile nu se vor renova de către proprietari, indiferent ce avantaje le vei propune tu municipalitate, că imobilele primăriei nu se vor ocupa de noi chiriași renovate la cheie, că nu vor mai fi bâlbe în gestionarea problemelor locale, că ești campioana turismului românesc printr-o reușită organizare a evenimentului capitală culturală, dar un lucru jur că speram. Lucrurile să înceapă să se miște logic și temeinic în direcția bună. Nu vezi încă acel trend în felul cum merg treburile, iar asta ar trebui să ne pună pe gânduri.
Toți primarii din ultimele trei decenii aveau corespondenți, niște mici edili, în cartierele Timișoarei, ceva în genul managerilor de cartier. De la Ciuhandu și până la Robu toți aveau „urechile” lor în toate zonele orașului. Cu toate acestea, parcă totul era de formă.
Nu era acea prelungire a primarului care prin munca lui să întoarcă mult bine în societate. Îmi doream ca pe vremea primarului Fritz să vedem oameni reprezentând primăria, plătiți sau voluntari, plimbându-se pe străzi să vadă dacă ceva nu este în regulă în acea parte a orașului.
Chiar nu se poate să vezi atâta mizerie în zonele verzi dintre blocuri fără să îți spună cineva că este așa, iar mai apoi fără ca tu echipă de conducere a primărie să nu ai soluție pentru rezolvarea problemei. Nu se poate să trec pe lângă un canal fără capac cu o creangă plantată în el, pe carosabil, pentru că timp de o lună de zile nimeni de la rețeaua de apă sau de la poliția locală nu vede lucrul ăsta. Nu se poate să nu vezi străzi cu traficul deranjat de ocuparea cu șantiere a domeniului public și nimeni să nu sancționeze.
Deși nu are legătură cu primăria sau cu Dominic Fritz, ci mai degrabă cu prefectura, e inadmisibil ca la ora din dimineață când mai toți merg la lucru sau la școală circulația să-ți stea blocată din cauza, probabil, alimentării cu curent a transportului în comun. Iar dacă tot e blocată, atunci câtă minte îți trebuie tu inspectorat de poliție să nu trimiți un echipaj, două pentru a organiza traficul în buricul târgului? Începe să facem totul la alibi, senzația e că orașul ăsta nu mai are voință și putirință să stea acolo sus.
Pentru asta nu îți trebuie atâția bani, nu te împrumuți la bănci de dezvoltare europene pentru a înnoi rețeaua Colterm, facem pasarele după pasarele sau clădiri de birouri în neștire, nu, e vorba de o idee de înțeleaptă gospodărire, de interes arătat comunității, la urma urmelor. Asta doare cel mai tare în orașul ăsta. Nu lucrurile scumpe și greu de făcut vor conta, cât nefacerea celor banale și de bun simț.
Comentarii prin facebook