Cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, Învierea, vine în ţara noastră şi cu o serie de tradiţii şi superstiţii.
După întoarcerea de la biserică, când Sâmbăta Mare a devenit deja Duminica Paştelui, se respectă obiceiul ca, din coşul cu bucate sfinţite la slujba Învierii, fiecare credincios trebuie să mănânce mai întâi un ou roşu sfinţit.
După aceea, la masa de sărbătoare, membrii familiei trebuie să deguste din bucatele duse la biserică în coşul pascal. Coşul pascal păstrează sporul casei: pască, ouă roşii, brânză, peşte afumat, şuncă, sfeclă roşie cu hrean, dulciuri, bani şi flori.
De asmenea, mulți credincioși cred că lumânarea cu care s-a luat lumină de la biserică în noaptea Învierii trebuie păstrată şi aprinsă în timpul furtunii sau a altor calamităţi.
În unele zone ale țării, românii nu aruncau cojile de la ouăle roşii, pentru că era păcat, ele fiind sfinţite. Ele se îngropau în pământ sau se dădeau la animale pentru ca acestea să fie ferite de rele. Alţii obişnuiau să dea drumul la cojile sfinţite pe o apă curgătoare, pentru ca ele să ajungă pe Apa Sâmbetei şi astfel morţii să ştie că se apropie Paştele Blajinilor.
Tradiţiile populare mai spun că în prima zi de Paşte fetele trebuie să se spele pe faţă cu apă în care au pus un ou roşu, bănuţi şi busuioc, pentru a fi sănătoase tot anul.
Gospodinele din satele moldoveneşti pun, în dimineaţa de Paşte, un ou roşu şi unul alb într-un bol de apă plin cu bănuţi. Potrivit obiceiului, copiii trebuie să se spele pe faţă cu apa din acest bol şi să-şi atingă obrajii cu cele două ouă, pentru a se bucura de bogăţii tot timpul vieţii.
O altă credinţă de demult spune că oamenii cu care ciocneşti ouăle vopsite de Paşte îţi vor fi alături şi pe lumea cealaltă.
Comentarii prin facebook