O să încep cu câteva date statistice oficiale. La 85 de milioane de locuitori, Germania are 630 de parlamentari, ceea ce înseamnă un raport de un parlamentar la 126.759 de locuitori. În Italia raportul este chiar mai mare, de 148.750 de locuitori la un parlamentar, respectiv la 59,5 milioane de locuitori există 400 de aleşi. În Franţa avem 74.200 locuitori per parlamentar, respective, la o populaţie de 68,6 milioane de locuitori sunt 925 de parlamentari. În Polonia se înregistrează un parlamentar la 69.220 de locuitori (460 aleşi la o populaţie de 38,8 milioane de locuitori), în Spania unul la 77.904 (350 de aleşi la 47,9 milioane de locuitori).
Dar în România? Ei bine, în România avem la o populaţie de 19,1 milioane de locuitori 466 de parlamentari, de unde rezultă un raport de un ales la 41.000 de locuitori. Aşadar, dintre exemplele amintite, România îşi permire luxul de-a avea cel mai mare număr de parlamentari raportat la populaţie. Ba chiar de la distanţă. Adică de trei ori mai mulţi comparativ cu Germania, o ţară care nu-şi permite acest fast. Ba chiar avem mai mulţi aleşi efectiv decât Italia, Spania sau Polonia, în condiţiile în care aceste ţări sunt mult mai numeroase.
Ca atare, and în vedere şi condiţiile economice pe care le trecem, e nevoie de reducerea numărului de parlamentari? Este ultimul măr al discordiei din coaliţie. După două luni în care premierul Ilie Bolojan a fost blocat de PSD şi, parţial, UDMR să facă reforma în administraţia locală. Amintesc că, la referendumul organizat în acest sens în 2009, românii au votat într-o majoritate covârşitoare reducerea numărului de parlamentari la 300. Există şi o lege în acest sens depusă de USR în luna mai, după ce mai multe inițiative similar au fost îngropate de-a lungul anilor. PNL, prin vocea preşedintelui Bolojan, a anunţat că va vota această lege.
Dar a apărut un nou blocaj în coaliţie, de această dată UDMR anunţând că se opune, mergând până la şantajul cu părăsirea coaliţiei. Dar PSD-ul ce zice? Fiindcă e interesant, fiind cea mai mare formaţiune parlamentară.
Partid care s-a opus şi se opune vehement oricărei reforme, oricărei schimbări în societate, PSD a ridicat redute înalte în apărarea privilegiilor şi sinecuriştilor de partid. Mergând până la ameninţări cu părăsirea guvernării. Sigur, nu o spun pe faţă, ci îmbracă toată această frondă în tot felul de pretexte legislative, constituţionale etc. Nu se pot da oameni afară din stufosul aparat administrativ; nu se pot tăia pensiile speciale; nu se poate interzice cumulul pensiei cu salariul. În fapt, pentru PSD, nu se poate tăia nimic din privilegiile pe care acelaşi partid le-a creat în timp.
În cazul reducerii numărului de parlamentari, PSD chiar nu mai poate veni cu niciun argument. Aşa că şi-a băgat capul în nisip. Partid populist, nu poate spune pe faţă că se împotriveşte. Partid al privilegiilor şi sinecuriştilor, nu spune nici că e de acord. Aşa că o tărăgănează. Cică trebuie făcute “analize”, a spus zilele trecute preşedintele interimar, Sorin Grindanu. “A fost un referendum validat, dar asta nu înseamnă că putem transpune rezultatul direct, fără o analiză serioasă (…) Nu putem lua decizii doar pentru că cineva a depus un proiect de lege. Vom discuta în forul de conducere al partidului, iar acolo PSD va stabili poziția oficială legată de această propunere”, a afirmat Grindeanu.
Ori când vrei să îngropi un subiect, dacă nu recurgi la o comisie, faci “analize”. Sigur, că subiectul putea fi “analizat” de către PSD-işti şi până acum. Aşadar, ca în celelalte cazuri, PSD blocheză prin tot felul de tertipuri şi această reformă necesară. Fie şi din punct de vedere moral. Sigur, contează şi partea materială a problemei. 164.000 euro plătește satul român pe an pentru un singur parlamentar. Cu 300 de parlamentari, economia ar fi de peste 24 milioane euro pe an, ceea ce înseamnă circa 100 de milioane de euro într-un mandat. Nu e o sumă extreme mare să nu fim populişti, dar parlamentul poate funcţiona la fel de bine şi cu mai puţin aleşi. Iar din punct de vedere moral, coaliţia ar da un semnal că se strânge puţin cureaua şi la tagma privilegiaţilor, nu doar în rândul poporului. Dar fără armata de sinecurişti susţinută de la bugetul de stat, ar mai exista PSD?
Comentarii prin facebook