Într-o adaptare caraghioasă a cunoscutei piese a lui Samuel Beckett, „Aşteptându-l pe Godot”, liderii PSD – şi l-aş adăuga aici pe noul lor aliat Nicuşor Dan – tot trag nădejde că PNL se va reaşeza la masa negocierilor pentru formarea unui nou guvern. Şi dacă nu întreg partidul, să vină măcar nişte „prostituate” din PNL (nu am pus eu eticheta asta, ci Ilie Bolojan), care n-ar vrea să renunţe aşa uşor la luxul guvernării. O aşteptare care se dovedeşte însă tot mai zadarnică pentru orice om normal, mai puţin pentru PSD-işti. În acest cor PSD-ist zadarnic s-a aşezat băţos şi preşedintele PSD Timiş, Alfred Simonis, despre care se spunea că ar fi un politician cu anvergură, cu capul pe umeri.
Zilele trecute, pe aceeaşi notă distonantă a colegilor de partid, Simonis proclama că problema şi totodată rezolvarea crizei în care ne aflăm este la PNL, partid care trebuie să-şi numească premierul. Altul, evident, decât preşedintele partidului, Ilie Bolojan. ”Nu vreau să mi dau eu cu părerea despre cine ar trebui să fie premier. Eu pot să vă spun că din punctul meu de vedere ar trebui continuată această formulă de coaliție, începută în urmă cu 11 luni de zile, între PSD, PNL, USR, UDMR. Am spus că nu mai vrem să continuăm cu un om care, nu numai că nu are performanță, dar sfidează pe toată lumea, Ilie Bolojan”, spunea Simonis. El nu-şi dă cu părerea, aşadar, despre cine trebuie să fie premier, dar ştie cine nu poate fi: preşedintele unui partid pe care-l vrea în coaliţie,
Nu stiu ce fumează cei din PSD, şi Simonis, alături de ei, dar precis e ceva tare, de-i face atât de rupţi de realitate. De obrăznicie nici nu mai discut. Oamenii ăştia încă sunt convinși că pot conduce PNL ca pe timpul lui Ciucă şi Bode. Atunci când PNL a renunţat de bună voie inclusiv la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş. Sigur, cu ajutorul unor cozi de topor din PNL Timiş. E adevărat şi faptul că, faţă de colegii de la Bucureşti, Simonis este condus în eroare şi de servilitatea celor din PNL Timiş,
Dar eşti ori obtuz, ori “fumat” bine ca să nu realizezi diferenţa dintre Bolojan şi tandemul Ciuc-Bode. Una ca între Everest şi Munţii Măcinului. Prin moţiunea de cenzură, “imenşii” politicieni PSD au “reuşit” exact contrariul. Nu doar că nu l-au debarcat pe Bolojan de la şefia PNL, dar au făcut din acesta un veritabil om politic, care şi-a aliniat partidul în spatele său. Că mai bombănesc unii, e adevărat. Dar nici ăia nu au ce face.
Trebuie să fi tare încuiat la cap sau extrem de pervertit ca să părăseşti un PNL în dinamică, chiar în opoziţie fiind, ca să mergi la un partid de duzină, inclusiv la propriu, cum a ajuns PSD. (Duzină vine de la 12, adică procentele spre care tinde PSD prin acţiunile din ultima perioadă). Fiindcă problema PSD este că nu mai are ce oferi mare lucru acum. Pe termen scurt, nişte CA-uri, ceva sinecuri, niscaiva contracte, poate şi câteva… dosare penale. Pe termen mediu, locuri în parlament, nu mai sunt nici pentru actualii titulari, dintre care jumătate probabil vor rămâne acasă după viitoarele alegeri.
Da, insolenţa face parte din fibra PSD. Dar cât tupeu poţi să ai ca să spui că problema crizei este PNL, după ce PSD şi AUR au aruncat România în haos, deşi se ştia că n-au nicio soluţie post-moţiune? Plus să vrei să schimbi preşedintele altui partid. Să spui că în PNL nu s-a respectat statutul, dar să înroşeşti telefoanele cu primarii PNL. Panicaţi şi disperaţi, PSD-iştii par să nu observe că modul lor de-a face politică, cu sforării şi intrigi pe sub mese, începe să apună. Da, aveau o soluţie:„prostituatele” din PNL, pe care încă se mai bazează. Simonis, obişnuit cu PNL Timiş, a coborât pe centură, în aşteparea lor. Dar nici măcar acestea par să nu mai vină. Vizavi de PSD-işti, au şi „prostituatele” onoarea lor…
Comentarii prin facebook