Incertitudinea clamată dinainte de votul pentru moţiunea de cenzură se confirmă. Partidele care au iniţiat dărâmarea nu au nici cea mai mică soluţie pentru formarea unui nou guvern. La fel şi Nicuşor Dan, cel care a aprobat, cel puţina tacit, moţiunea de cenzură. Ca atare, greu de înţeles demersul PSD de-a demara această acţiune, în condiţiile în care urma să aibă premier peste un an, atunci când toate măsurile nepopulare erau deja luate. Rămâne astfel explicaţia că demersul a venit după ce Ilie Bolojan a pus „lumina” pe „şobolănimea” care mişună în companiile de stat şi privilegiile nenumărate.
În schimb, PSD a „reuşit” un lucru. A scăpat din lanţuri o „fiară” politică, aşa cum dreapta din România n-a avut din timpul lui Traian Băsescu. Mă refer, evident la Ilie Bolojan. Nouă-zece luni, toată lumea a văzut în Bolojan un contabil pus pe tăieri, fără nici cea mai mică valenţă politică. De câteva zile, însă „fiara” a ieşit din cuşca pe care singur şi-a asumat-o. Zece luni a tăcut şi răbdat toate atacurile şi măscările venite nu din opoziţie, ci din propriul guvern. „Ca să fie bine, să nu fie rău”, a crezut că aşa e mai bine pentru ţară. N-a fost aşa. Dacă nu le răspunzi hienelor din start, acestea se cred lei.
În mod cert, guvernarea lui Bolojan n-a fost ideală, s-au făcut multe… „nefăcute”. În loc de privilegii, primele vizate la tăiere au fost buzunarele sărmanilor, despre educaţie nu mai spun. Lucru pe care Bolojan l-a recunoscut, în apărarea sa afirmând că, dacă începea cu privilegiile, era destituit din start. Dar era obligat să încerce, având atunci şi românii de partea sa. Pe de altă parte, e adevărat şi că trebuia să facă repede rost de bani pentru a cârpi găurile negre (de fapt grote) făcute de guvernările Nicu şi (mai ales) Marcel.
Dezbaterile dacă putea face ceva mai mult vor continua. Cert este faptul că, atunci când s-a legat de privilegii, a fost dat jos. Nu e ciudat acest timing? Ce să vezi, ironie mare, când a vrut să scuture sistemul, s-a aliat împotriva lui şi partidul care se pretinde anti-sistem, AUR. Nu mai vorbesc de celelalte găşti „suveraniste”. Dovadă că toate aceste excrescenţe maligne sunt opera Sistemului.
Dar aceste rânduri nu sunt despre premierul Ilie Bolojan, ci despre noul om politic cu acelaşi nume. Da, Bolojan a fost învins la un scor record în parlament, dar şi în istorie au existat destule bătălii pierdute care i-a transformat pe învinşi în eroi. Iar Bolojan a transformt imediat eşecul în victorie printr-un blitzkrieg în propriul partid. Acolo unde a pus „lumina” pe „şobolani” sau mai degrabă i-a lăsat pe aceştia să se devoaleze, să se pună singuri în „lumină”.
Aşa i-am văzut în toată splendoarea pe carieristul Predoiu, „pandelistul” Thuma, USL-ista Gorghiu, fripturista Pauliuc, iar peste toţi acea formă greţoasă de viaţă care răspunde la numele de Rareş Bogdan. Mulţi dintre ei au dat înapoi marţi seara. Dar rozătoarele trebuie stârpite până la capăt, iar Bolojan a revenit a doua zi, etichetându-le drept… prostituate. „Întotdeauna în discuțiile din partid, într-o situație dificilă, nu este ușor să fii într-o intersecție și să nu te prostituezi neapărat ca să fii la putere”, a spus Bolojan, la Antena 1, despre PNL-iştii care vor în continuare la putere cu PSD. Şi a urmat cu ameninţarea congresului, care i-ar trimite pe toţi PSD-iştii deghizaţi în liberali pe tuşă. Şi tot mai puţini sunt cei care câţăie prin cotloane.
Ca amuzament, dar şi ca să vezi disperarea în PSD, “matroana” Olguţa Vasilescu a spus că decizia luată de conducerea PNL nu ar fi statutară. Pe bune? Cert este că Bolojan şi-a aliniat partidul în spatele său, iar PSD s-a trezit în faţă cu un PNL mult mai puternic şi unit. Asta în loc de speranţa lor într-un PNL care îşi decapitează liderul, atunci când nu mai e premier, aşa cum s-a mai întâmplat cu Orban şi Cîţu.
Cert este că acum PSD-iştii, pe lîngă Bolojan, par nişte pigmei rahitici la picioarele unui colos. Dincolo de amintita asemănare cu Traian Băsescu, ambii fiind veritabile animale politice, Bolojan are câterva mari atu-uri. În primul rând, la moralitate nu se compară, neavând condiţionări de genul Elena Udrea, fiica Elena, fratele Mircea, Bercea Mondialu etc. În al doilea rând, omul este serios şi de cuvânt, chiar dacă uneori acest lucru e enervant, aşa cum s-a întâmplat cu susţinerea lui Crin Antonescu la prezidenţiale. Atunci când înţelegerea cu PSD a fost ca niciunul dintre preşedinţi să nu candideze. În fine, nu are vreun background de genul Petrov…
Comentarii prin facebook