O lege pe care mai departe o vom numi „Legea Simonis”, trecută recent, după ce o vreme a fost frânată de AUR, face posibilă plata unor drepturi bănești contractuale jucătorilor de fotbal din bugetele locale sau ale consiliilor județene. Nu intru în detalii birocratice, care trebuie să fie relația patrimonială între entitatea publică și societatea sportivă respectivă, dar poate vă întrebați de ce am numit această lege „Simonis” și nu „Emil Boc”, „Kelemen Hunor” sau „George Simion”, când Alfred Simonis este un „biet” președinte de Consiliul Județean Timiș, iar o lege este cel mai simplu promovată prin unul sau mai mulți parlamentari, nu de aici, de la firul ierbii.
Păi legii ăsteia îi șade bine să se cheme „Alfred Simonis” pentru lobby-ul făcut la mecanismul legislativ PSD de liderul filialei Timiș a social-democraților, dar mai ales pentru că această lege este făcută mănușă pentru liniștea investitorilor publici din fotbalul timișorean. Unor contribuabili mai microbiști le va pica bine legea, altora nu, mai ales pe praful ăsta bugetar. Povestea e veche și merită scurt reamintită. Peste tot în țara asta s-a putut finanța fotbal din banul public, doar la Timișoara nu. Din acest motiv legea nu va produce mari efecte în alte județe, majoritatea lor.
Până la modificare, cadrul legislativ nu s-a aplicat uniform, oricât de logic ar fi să existe precendete aplicate în justiție, iar Camera de Conturi Timiș să facă și ea cum făceau celelalte din țară supuse acelorași legi. Peste tot s-a putut, la noi nu. Căci exista autonomie la Conturi și un fost șef câinos care a băgat în mari spaime, chiar în procese și condamnări penale, demnitari din mai multe partide și mandate ce au grijit de Poli în ultimele trei decenii. Așa cum au știut ei și, zicem acum, cu bună credință, nu să ducă acasă mingi și treninguri.
Acel șef de Cameră este acuma parlamentar AUR, coleg de Legislativ cu un activist al galeriei lui Poli, deputatul Ciprian Titi Stoica. Cum se vede, un partid, o filială pentru toate gusturile și apucăturile. Dar să revenim la legea nou-nouță. Ea ar zice că Alfred Simonis va putea plăti fotbalisti de la Poli fără să se teamă de justiție, ca până acuma. Iar dacă Alfred Simonis neînfricatul s-o fi temut, vă dați seama ce frisoane erau pe unul ca Dominic Fritz sau pe vreun viceprimar al Timișoarei pus să semneze ceva plăți pentru Poli!
Asta după ce fostul primar Gheorghe Ciuhandu, fostul președinte C.J. Timiș Constantin Ostaficiuc, secretarul municipal Ioan Cojocari și alți demnitari locali au condamnări pentru mult mai puțin lucru. Acuma administrația județeană, dar și primăria (să nu mai zică că ei nu pot) au cadrul legal pentru plata unor contracte către jucătorii de la Poli în valoare de două salarii ale lui Alfred Simonis sau două ale lui Dominic Fritz. Cam 7.000 de euro de jucător/lună, dar, pentru liga a doua, clubul și-a fixat o limită mult mai jos pentru accesări de astfel de fonduri publice: 3.000 euro lunar.
Vestea e bună, dar vine într-un moment prost, căci nu e cazul să deschizi șampania pentru o astfel de minunăție legislativă tocmai când bugetul e pe butuci, iar proiecte precum stadionul „Dan Păltinișanu” stă la mâna unor decidenți centrali care nu mai știu de unde să taie și unde să pună în loc. Dar vor veni și vremuri mai bune, iar Poli va avea nevoie de această sumă de plecare când își va propune participarea în cupele europene. Atunci nu vor ajunge lefuri de 7.000 de euro, dar cu completări din zona privată se poate ajunge la o motivație bună financiară pentru a pretinde performanță. Cum la fel de bine cu mulți bani poți face rahatul praf, dacă banul vine prea ușor și eficiența nu e punctual forte al unui club de fotbal.
Comentarii prin facebook