Un partid sau alianță de partide depune liste electorale cu gândul să obțină o majoritate de 66% în viitorul parlament. Cu un astfel de grup în legislativ, partidul sau alianța de partide câștigătoare ar putea face minuni pentru țara respectivă. Chiar și să modifice constituția, să facă reforme, să schimbe ce trebuie schimbat și nu s-a putut face din lipsa acelei majorități calificate. Rar se întâmplă așa, dar ăsta e țelul, să câștigi alegerile daca nu cu 66 măcar cu 50% sau cât ar fi, să primești dreptul de nominaliza premierul și de a conduce țara așa cum ai promis că o faci dacă ajungi în acea postură.
Cam peste tot funcționează așa în sistemele democratice mai mult sau mai puțin liberale. Doar la noi totul e de noaptea minții. O democrație sută la sută originală, cum visa înaintașul lor Ion Iliescu. Primul partid, preferatul românilor, PSD, cu un scor de 22%, de la început a dat-o la scăldat. Ca atunci când stai pe-o stâncă și nu vrei să sari în apă că ți-e frică și-l îmboldești pe celălalt „sari tu primul că vin și eu”, PSD a găsit soluția cu rotativa, asfel încât ei să vină cu premierul când o fi, după ce sare primul mai văd ei dacă sar feș sau bombă.
Așa de tare n-au vrut să-și asume guvernarea, că ar fi fost în stare să renunțe la partea lor de rotativă, doar-doar liberalii își schimbă șeful de disperarea lor. Ba au acceptat și ideea de a merge în opoziție, să fie siguri că nu vor fi puși în situația să n-aibă de unde da toate cele date până acum de guvernările anterioare. Într-o inconștiență crasă, pe datorie, băgând țara în rahat. Ar face moarte de om să nu ajungă la guvernare, orice, criză politică care atrage criză economică, balamuc în țară, tot, tot, numai să nu obțină ceea ce în mod normal un partid ar cere: poziția de premier revendicată de partidul cu primul scor în alegeri.
Al doilea partid a fost AUR, cu 18%. Ei nici n-au vrut, nici n-au putut să ajungă la guvernare, pe motiv de onorabilitate mai ales peste hotare, de unde vin banii europeni. AUR dă numai cu gura, dar nici ea n-ar veni să dea premierul ncii în ruptul capului înainte de niște alegeri înainte de termen sau de cele din 2028. Nimeni nu vrea să se erodeze, să facă lucruri dureroase, tăieri, concedieri, renunțarea la distribuirea clientelară a fondurilor publice etc înainte de alegeri, iar asta poate continua într-o bulă, schimbând regulile unor alegeri.
De pildă, câștigătorului să-i fie asigurată chestiunea că nu e pus să numească premierul. Să-l numească partidul de pe locul 3, PNL, cu vreo 14%. Mai pun umărul și cei de la USR, cu 12%, dar ăialalți sunt parcă de pe altă lume. Se preling pe jos de durere când aud de pus osul la munca de prim-ministru. Iar Bolojan nu vrea să plece! Incredibil. Și pentru că nu vrea să plece, aialalți de nu vor nici picurați cu ceară șefia Palatului Victoria fac tot posibilul să-l dea jos pe Ilie Bolojan, că el de ce vrea? Că știu ei de ce vrea Bolojan. Să le schimbe viața, obiceiurile, râul, ramul. Nu e mișto?
Și ca să ne scăldăm în naivitate, da, așa e, de acord că PSD și AUR ar vrea la guvernare. Au, au și încă cum! Nu e adevărat că nu vor la guvernare, ei doar nu vor răspunderea guvernării prin poziția de premier. Dar pentru poziționarea acolo în umbră îi arde buza să fie la guvernare, cum să nu?! Se perpelesc că Grindeanu nu găsește soluția să-i convingă pe liberali continuarea coaliției onorabile și proeuropene, dar cu alt premier, mai inofensiv, care să nu supere Olguța.
Dar văd că nu merge și de atâta dor de mierea guvernării fără răspundere ar mânca și căcat într-o alianță cu AUR, să nu vină baronetul din teritoriu să le dea șefilor cu partidul în cap. Și să-i vezi cu ce poftă mănâncă! Zici că-i miere.
Comentarii prin facebook