Am citit și eu despre o situație oarecum ciudată pe scena politică timișeană. Cum că președintele liberalilor, primarul Nicolae Robu, ar avea un blat cu cei de la PSD, astfel că treaba să meargă unsă la CJT, din punctul de vedere al celor de la PSD, iar la consiliul local să meargă brici, din punctul de vedere al PNL. Și că ambii actori ai acestei scenete, Nicolae Robu și Călin Dobra, simulează câteva schimburi „acide” de replici, direct sau (la PSD) prin intermediarul Dan Idolu, liderul consilierilor municipali social-democrați, comportându-se ambii ca niște adevărați gospodari, contrazicându-se elegant pe teme ca binele comunității și alte sufleuri administrative. Ba mai mult, am mai citit că liderul PNL chiar i-ar fi asigurat prin mișcări ale trupului pe cei de la PSD, că atâta vreme cât dumnealui are asigurat postul de primar, ei ca „adversari” politici vor avea asigurată funcția de președinte al Consiliului Județean Timiș. De ce? Păi pentru că astfel liberalii n-ar ajunge să promoveze două „monumente” politice în plan local, figuri proeminente care să se încaiere mai apoi pentru șefia filialei.
Asta am citit și tare aș vrea să îi contrazic pe cei care aruncă pe piață astfel de scenarii oculte. Aș vrea, dar nu pot. Să-mi spună cineva cât de cât interesat de politică în Timișoara și-n Timiș dacă a mai auzit ceva despre vreo activitate a grupului de consilieri liberali la CJT. Bun, n-au șanse de reușită, asta știu, dar măcar să zică ceva, să știe lumea că partidu n-o muritu în capitala Banatului. Aș verifica treaba asta și la CLT, dar acolo tocmai ce-am convenit că Dan Idolu este vizibil de parcă PSD vrea să se asigure de un candidat „la sacrificiu” pentru Primăria Timișoara în 2019, dacă nu găsesc altceva mai bun. Chiar și-așa, social-democrații fac în legislativul municipal mai multă opoziție ca a liberalilor la CJT, dar amândouă grupuri nu se ridică împreună la nivelul USR, care nici măcar n-are aleși municipali sau județeni, că n-a participat la vot în 2016.
Dar nu lipsa de glas a PSD o deplâng acum, căci Nicolae Robu are contestatari din belșug în zone mai active ale societății. Nu, senzația mea este că Timișoara nu se află în România. Și asta n-ar fi deloc o problemă, ba din contră, dacă ar fi și adevărată. Nu se poate însă să treci prin cele mai grele momente politice, de coerență și libertate a justiției, de liniaritate fiscală, chiar cu gânduri negre pentru viitorul imediat din punct de vedere economic, iar tu, mare oraș în vestul țării, locul de unde a pornit revoluția, să nu ai o voce care să zică ceva. Orice, măcar să lase senzația că un lider politic există și nu există degeaba. De PNL Timiș mai aud când își mânăresc alegeri sau decizii interne, când se ceartă primarii lui Alin Nica cu aghiotanții lui Robu și în marile momente de încărcătură politică de genul renovării sau nerenovării a sediului PNL, a camerelor de luat vederi puse de poliția locală pe fațada lor și alte mesaje de mobilizare la luptă.
Nicolae Robu dă impresia gospodarului care ar putea conduce orașul ăsta și cu Victor Ciorbea la guvernare, și cu Iohannis, dar și cu alde Eugen Nicolicea, Ion Iliescu sau Gheorghe Gheorghiu-Dej. Singura condiție e ca PSD să nu-l deranjeze ca „grup împotriva Timișoarei”, să nu se schimbe legea electorală cu alegerea din primul tur a primarului și eventual să ne bage cineva în seamă cu vreo investiție, așa doar, să ne umiliească cu o măslină, nu o nemaipomenită finanțare a zonei. Dacă astea sunt rezolvate, atunci la București poate ajunge și Dragnea, și Putin, ba chiar și Stalin, nu-l deranjează. Ar merge, fără probleme, și-o amnistie ori grațiere, ce maica mă-sii de treabă, gospodari suntem!
Comentarii prin facebook