La exact trei luni de la învestire, Guvernul Orban a fost demis prin moţiune de cenzură. Ironia face că Ludovic Orban a ajuns premier tot în urma unei moţiuni de cenzură împotriva Cabinetului Dăncilă. Căderea guvernului liberal a fost posibilă prin votul aleşilor PSD, UDMR şi o parte a celor din Pro România. De altfel, chiar sucirea de ultimă oră a lui Ponta a făcut posibilă căderea guvernului Orban. Şi iar nu e un secret că Victor Ponta este cel mai alunecos, duplicitar şi lipsit de credibilitate om din politichia dâmboviţeană. Mai exact, Ponta şi-a pus pe taraba negocierilor parlamentarii pe care-i mai dispune, iar rezultatul arată că PSD a dat mai mult.
Nu o să comentez foarte mult pe marginea moţiunii de cenzură de astăzi. Din capul locului, trebuie spus că moţiunea de cenzură este un instrument parlamentar legal şi constituţional, utilizat în toate ţările civilizate împotriva unui guvern sau mai exact a unor măsuri luate de acesta. Deci nu e vorba de o lovitură de stat, apropo de cum urla propaganda PSD în momentul demiterii Guvernului Dăncilă. Este totuşi înduioşător motivul acestei moţiuni, PSD vorbind de democraţie.
Respectiv, alegerea primarilor în două tururi de scrutin nu ar fi democratică. Adică o mai mare reprezentativitate şi legitimitate ale primarilor ar fi anti-democratică. În schimb, avem o mare democraţie atunci când unii primari au fost aleşi cu 10-15 procente din totalul cetăţenilor cu drept de vot dintr-o localitate. Pentru PSD, „democraţia” continuă să fie păstrarea baronatelor mai mici sau mai mari pentru „Oprişanii” din dotare. Fiindcă un tur de scrutin atât la primari, cât şi la preşedinţii de consilii judeţene, exact asta înseamnă: prezervarea baronilor. Măcar cei din UDMR recunosc că ar pierde peste 20% din primari în urma votului mai democratic, în două tururi de scrutin. Ca să nu mai spun că, ascultându-i pe lacheii lui Dragnea vorbind de democraţie, parcă i-ai auzi pe Stalin şi Hitler vorbind la un simpozion despre drepturile omului.
Revenind la Victor Ponta, în mod normal, ca lider de partid mic (chiar foarte mic, potrivit unui ultim sondaj) ar trebui să-şi dorească alegerea primarilor în două tururi. Amintesc, moţiunea nu a vizat activitatea Guvernului Orban, mai mult sau mai puţin discutabilă, ci modul de alegere a primarilor. Ei bine, Ponta a mers alături de PSD şi UDMR, partide care au doar de câştigat din alegerea într-un singur tur. Mai mult, cel care se dădea adversarul baronilor PSD, a votat acum exact în favoarea lor.
Mă rog, duplicitar cum este, Ponta a făcut un alt joc la această moţiune. El a spus că votează moţiunea, iar în paralel şi-a pus parlamentarii pe tarabă pentru ca PSD şi PNL să-şi aleagă de acolo, în urma unor „negocieri”, înţelegeţi ce vreţi din acest termen. Şi apropo de negocieri, cei din Pro România pot să facă alianţe în judeţe cu oricine se înţeleg mai bine sau dau mai mult. (De exemplu, în Timiş se vorbeşte de o alianţă PNL – Pro România împotriva USR.). Fiindcă aşa este Ponta. Mai mult, de la microfonul Parlamentului el urla despre un blat PSD-PNL, pentru ca imediat după reuşita moţiunii să facă o înţelegere cu PSD privind propunerea unui nou premier.
Problema lui Ponta şi a partidului său este însă alta. Folosit ca balama de un partid sau altul, Pro România rugineşte tot mai mult de la atâta balans. Iar curentul produs din prea desele închideri/deschideri ale uşii i-a cam „suflat” parlamentarii de pe „tarabă”. Care s-au dus ba la PNL ori s-au întors în PSD. De unde probabil şi zvârcolelile lui Ponta şi comportamentul său schizoid. Fără „tarabă” nu va mai da nimeni doi bani pe el. Nici măcar de „balama” nu va mai fi bun.
Comentarii prin facebook