Pentru noi e simplu. Mergem la vot pentru a stopa nedreptățile sau porcăriile unora ori pentru că sperăm în binefacerea altora. Adunăm procentele partidelor ce le credem a fi compatibile și ajungem la o concluzie. Dreapta politică formată dintr-o alianță postelectorală PNL-USR-PLUS ar putea să guverneze altfel decât a făcut-o PSD în ultimii patru ani. Din acest motiv am socotit că nu e sănătos să ne ambalăm atâta când un liberal se supără pe un userist și invers.
Ei pot dezbate, se pot contrazice, se pot și certa, la urma urmelor, căci sunt în competiție pentru același electorat, dar pentru simplul cetățean ce s-a săturat de PSD și vrea alternativa nu mai contează dacă acel 51% ce dă guvernarea e format din 37 plus 14 sau din 32 plus 19 procente. Nu e totuna, depinde de unghiul din care privești, dar nu e rău cum s-ar nimeri, dacă s-ar nimeri să se nimerească.
Când PNL și USR au bălmăjit-o la votarea conducerii Consiliului Legislativ am știut că ceva e putred în „Paradis”. Cineva a mințit. 20 de voturi din 60 au fost pe lângă și nu pentru oricine, ci pentru un dezastru: Florin Iordache, autorul Ordonanței 13 din 2017, demersul pro-Dragnea care a scos atâta lume în stradă. Cum să-l votezi pe omul ăla? Dar am zis că lucrurile se pot repara cumva „în familie” după ce vom aduna post alegeri acel 51%.
Am mai trecut peste astfel de momente, indiferent cu cine am simpatiza, dar ne-am ținut dârzi că noi nu facem compromisuri. Compromisul e în toate și aspirând la o majoritate PNL-USR deja l-am făcut, căci indiferent cine a mințit la alegerea lui Iordache, acela poate va minți și în viitoarea guvernare, dar noi tot ne bucurăm că nu mai auzim de catastrofe precum Dăncilă, Teodorovici, Olguța sau Șerban Nicolae.
Cine crede însă că avem încotro se înșeală. Compromisuri se fac de o manieră revoltătoare și când există teoretic soluții ca două sau mai multe partide apropiate doctrinar să se înțeleagă împotriva unui adversar comun. Chiar și în acest caz, o chichiță, o banală neînțelegere, o funcție, ar putea duce la prăbușirea unor parteneriate firești în favoarea unor „monstruoase” alianțe, lăsându-ne pe noi, cei care nu participăm la aceste dedesupturi, cu ochii bulbucați în soare.
Politicienii fac mult mai ușor compromisuri și nu orice compromisuri. În politica timișeană am văzut alianțe între PNȚCD-PSD și PD pentru a lăsa în opoziție PNL. Zilele trecute, PNL și USR s-au ridicat de la masa discuțiilor pentru o supărare sau pur și simplu pentru o schemă de negociere, pentru a câștiga timp. Până la urmă se vor înțelege și totul a fost o treabă de „cocoși”. Cine e nebun să meargă la negociere spunând că e obligat să facă alianță cu interlocutorul? Ar fi o sinucidere pentru acel negociator. Se mai fac fente, mișcări bruște, ca și cea a liberalilor lui Nica la discuția cu Moș, Dominic Fritz și useriștii, ca până la urmă să se ajungă să se bată palma.
Cu siguranță că liberalii aveau și variante de rezervă. Lor le-ar fi fost banal să se alieze cu Pro România pentru a conduce Consiliul Județean Timiș. Cu PSD ar fi fost mai stânjenitor, dar nu se termina lumea cu încă o „monstruoasă”. Au mai făcut așa ceva, stomacul le e obișnuit și sunt convins că viața politică între doi „combinatori” e mai convenabilă, decât cu un partid nou, încă cu aere idealiste.
Da, dar nu poți face așa ceva înainte de alegeri. E mai greu. Nu poți lăsa USR-ul pentru o colaborare de tipul USL, fără ca electoratul să te taxeze la vot pentru că te-ai dat cu ai lui Ciolacu, Ponta sau Tăriceanu. Despre USR nu știu dacă ar fi luat neforțat în considerare aceeași rețetă la Consiliul Local Timișoara, dar totul trebuie privit prin prisma negocierilor. Lor nu le este atât de simplu totul precum ne este nouă. Dincolo de aversiunea față de Iordache, față de „măcelarii” de legi de la CCR, de Ana Pauker de la Avocatul Toporului, pentru ei negocierilor înseamnă și alte calcule.
Ciudat la useriști e altceva. Poate un amatorism, o naivitate, temperamentul ăluia care crede că va marca trei goluri încă din primul meci jucat… Căci dacă vorbim de un calcul și o deschidere pragmatică spre PSD, atunci chiar că ni se dărâmă toate „castelele” înainte de a le fi construit. Cum poți merge la discuții pentru niște alegeri naționale ori la negocieri în locale când ceri partenerului liberal să nu-l mai propună premier pe Ludovic Orban, șeful de partid? Ce variante ar mai avea USR-PLUS în cazul în care PNL refuză această cerere? Și e la mintea cocoșului că o refuză.
Nu, oameni buni, nici nu-mi îngădui să mă gândesc la o formulă PSD-USR. Da, poate se gândesc ei, useriștii, să stea în opoziție, să arate lumii câți „dinozauri” useliști sunt în PNL și PSD, pentru ca în 2024 să vină pe calul cel alb. Bun, înțeleg asta, dar cu noi cum rămâne, domnule Drulă? La noi, alegătorii ce mai veneam prin piață la proteste, se mai gândește cineva? Să știți că americanii, Uniunea Europeană de aia ne-au luat cu ei când ne-au luat. Să nu ne ia ăialalți, nu c-ar fi mare lucru de capul nostru.
Comentarii prin facebook