Aflăm că proiectul de reabilitare a Pieței Victoriei din Timișoara trebuie reluat de la zero, că firma brașoveană ce a câștigat lucrarea n-a mai depus nici acum documentația, astfel încât primarul Dominic Fritz a decis rezilierea contractului. Oricum, fostul edil Nicolae Robu a și simțit acest blocaj încă de acum doi ani și a anunțat că piața principal punct de atracție a turiștilor în perspectiva organizării momentului Timișoara Capitală Culturală Europeană nu va apuca să fie proaspăt pavată și amenajată nici până în 2023, anul amânării evenimentului, ce să mai spunem de 2021, planificarea inițială.
Am mai aflat în repetate rânduri că un alt obiectiv zero în perspectiva acelui eveniment, e vorba de Castelul Huniade, cea mai veche clădire din urbe, a ajuns sub „dominația” administrației moderne a județului nu așa rău ca după asediul Timișoarei, dar nici mult mai bine. Monument de neputință, proiectul reabilitării Castelului Huniade a revenit doar recent la viață, iar noua administrație județeană vorbea de o deschidere parțială până la evenimentul TCCE 2023. Cu ceva noutăți, printre care și o copertină peste curte pentru folosință în scop expozițional, o minunăție.
Firește că am mai aflat de la parlamentarul Ben-Oni Ardelean încă din 2012 că Timișoara va avea un muzeu al revoluției. Dacă localitatea Ineu ar primi mulți turiști deodată, ce ar arăta ineuanii acelor vizitatori? Poate muzeul pipărcii ori monumentul de boia afumată. Cum Capitala Culturală Europeană nu va avea loc la Ineu sau Pâncota, ci la Timișoara era de așteptat ca un turist să întrebe „Nu aici a avut loc revoluția? – Ba da aici a avut loc ea! – Dar, atunci, unde e muzeul, dacă aici a avut loc ea, revoluția?”, să ne imaginăm un astfel de dialog între un turist bosniac și doamna de la info-center.
Nu e muzeul, domnelor și domnilor, ci doar un alt monument al neputinței guvernărilor locale și naționale, promisiuni ferme și binemeritate de la o altă capitală, cea dâmbovițeană. Dar știm deja că n-avem nici stadion civilizat și sală polivalentă, deși cu astea două nu salvezi cultura în an de mare eveniment, dar măcar cu vreun concert bun ai putea să atragi cumva atenția. O sală mai mică de sport vine dintr-o altă poveste a leșinului administrației noastre locale. La baza 2 a Politehnicii se ridică mai greu mândră monastire ca pe șantierul meșterului Manole, iar Ana dintre ziduri și-acum plânge de plictiseală.
Dar câte n-am mai aflat noi despre soliditatea acestui proiect, printre care că „asociația care gestionează Timișoara Capitala Culturală Eeuropeană este în pragul unui dezastru”, spuneau ziarele locale anul trecut. Au fost certuri, demisii, intervenții ale administrației locale prin primarul Robu, amenințări cu tăierea finanțărilor și-așa firave, o grozăvie. Poate că asociația a trecut peste acea gâlceavă, poate că lucrează titanic la proiecte pentru 2023, dar nu se poate să nu te întrebi cine ne-a pus să ne-ncurcăm, dacă nu suntem în stare ca oraș?
Haideți să ne imaginăm că astăzi, februarie 2021, eram în anul Timișoarei Capitală Culturală Europeană. Aveam acțiuni culturale, frate!, veneau și altele pe parcursul anului, ar fi fost și culmea să nu vină, căci totuși se lucrează pe bani buni de câțiva ani, într-o echipă dedicată acestui eveniment. Nu-i bai! Aveam și străzi frumoase pe care puneam în primăvară niște terase în zona reabilitată a centrului vechi, mai spre Libertății și Unirii, proiect făcut din bani europeni din portofoliul primarului Ciuhandu, dacă vă mai amintiți? În afară de studii de fezabilitate, prea puține s-au făcut pentru ca acest oraș să arate mai cochet decât este la momentul sosirii turiștilor.
Niște statui zău ciudate, un transformator ruginit în fața muzeului de artă, renovări de clădiri de patrimoniu făcute cu chiu cu vai în privat, totuși, în rest promisiuni și doar promisiuni, inclusiv o poveste cu un mall cultural în zona grădinii de vară Capitol. Un parc central renovat cu un sac de bani ca un obiectiv vienez, iară nu ca la Versailles, doar pentru cei care nu au vizitat niciunul dintre invocatele obiective, ca să n-aibă termen de comparație. Alte parcuri, doar pregătite pe calculator de înnoire, fântâni artistice în plină Bega, kitch sau nu, toate numai povești menite să dea timișoreanului senzația că va fi buricul pământului în momentul de boltă al Timișoarei Capitală Culturală Europeană.
Nu știu ce ne va pregăti asociația pe afișe pentru mâna de turiști care va veni cu această ocazie pe Bega. Că le va plăcea sau nu, că se vor plictisi au ba, dar măcar orașul să fi arătat pregătit de sărbătoare. În 2023, orașul nu va fi aranjat cum ar fi fost aranjat de rugă un sat din Banat, pe vremuri. În ciuda unui luciu dat prin renovarea unor clădiri, mare parte din oraș va arăta prăfuit și nu așa-i stă în obicei bănățeanului. La ce bun ambâțul ăsta, dacă nu suntem capabili de a organiza așa ceva? În fața Timișoarei au pierdut câteva orașe interesante la jurizarea pentru desemnarea capitalei cultural europene. Nu zic că Craiova Olguței putea mai mult, dar cine știe? Bun, o fi fost greu și la Baia Mare, dar la Iași și Cluj… Iarăși Clujul?
Comentarii prin facebook