Visurile a zeci de mii de microbişti timişoreni că vor ajunge în sfârşit să-şi susţină echipa favorită de pe un stadion modern, european s-au năruit ca un castel de nisip, după ce au primit un mare bobârnac din partea preşedintelui CJ Timiş, Alin Nica. Şi mă refer la declaraţia acestuia că viitorul stadion al Timişoarei va avea o pistă de atletism, în speranţa că se va organiza aici Campionatul European din 2028 sau 2030. Nu ştiu dacă această idee i-a venit mai demult liderului CJ Timiş sau a fost o revelaţie în urma întâlnirii cu preşedintele Federaţiei Române de Atletism. Poate nici nu contează foarte mult.
Contează foarte mult, în schimb, faptul că avem de-a face cu o importantă investiţie, de care trebuie să se bucure mai multe generaţii de timişoreni. Ori o astfel de chestiune nu poate fi tratată pe genunchi, la marginea unei mese, în timpul unei discuţii particulare. Nu e nici drum judeţean, nici toaletă publică. Şi, evident, o astfel de decizie nu poate fi luată de un singur om. Dacă e ceva care merită cu adevărat acum o dezbatere publică în Timişoara este această temă pusă pe tapet de Nica, un real coşmar pentru microbiştii adevăraţi.
Am văzut tot felul de comentarii pe acastă temă, din care am desprins cam cine sunt cei care vor stadion de fotbal modern, fără pistă, şi cei care vor unul cu pistă. În prima categorie, cea mai numeroasă, sunt cei aşteaptă şi de zeci de ani “minunea” de a-şi încuraja echipa favorită la fel ca pe un stadion modern din Europa. Sunt cei care au crescut pe “1 Mai” în “zi cu soare, fără soare”, care ştiu ce înseamnă sprijinul suporterilor pentru echipa favorită pe un stadion de fotbal modern, dar şi ce presiune se poate pune pe echipa adversă. Oamenii aceştia, care au fost şi vor mai fi pe stadion, nu concep o pistă de artletism, le-a ajuns până peste cap distanţa mare faţă de gazon de pe actuala arenă comunistă.
De partea cealalată, mai puţini oameni, am văzut comentariile unora care nu doar că nu au călcat vreodată pe Dan Păltinişanu (de “1 Mai” nu se pune prolema), dar cred că destinaţia unui stadion este pentru concerte, Untold sau mai ştiu ei ce. Pot să stea liniştiţi, un concert se poate ţine şi fără pistă de atletism. Şi mai sunt unii care cred că un Campionat European de Atletism ar fi o megalovitură de imagine pentru Timişoara. Fără să caute pe Google, oare ştiu aceştia unde a fost ultimul European de atletism?
Din păcate, şi o spune unul care chiar urmăreşte atletismul, aceste campionate europene şi-au pierdut mult din vizibilitate. În primul rând fiindcă în Europa nu prea mai sunt mari campioni, cu excepţia probelor tehnice, iar la alergări a unor africani naturalizaţi în diverse ţări. Oricine ştie că marii campioni la fond şi semifond sunt din Africa, iar la viteză din America de Nord sau Centrală. Mult mai importantă este o etapă de Diamond League. Da, dacă Timişoara ar fi inclusă în calendarul acestei competiţii anuale, ar însemna ceva. Evident, şi un Campionat Mondial de atletsim e un mega-eveniment, dar nu se pune problema ca Timişoara să organizeze aşa ceva.
În plus, nimeni, dar nimeni în Europa nu mai face acum stadioane de acest nivel cu pistă de atletism. (Se mai fac prin Asia, Africa, acolo unde sunt aduşi oameni să defileze pentru “iubiţii conducători”) Echipele de fotbal europene fug de ele ca dracu’ de tămâie. Şi se mai fac stadioane mari cu pistă, doar acolo unde se speră la organizarea Jocurilor Olimpice. Iar nu e cazul Timişoarei.
Chiar să spunem că vom organiza acel Campionat European, merită oare să sacrifici bucuria zecilor de mii de fani de-a vedea un meci în condiţii civilizate, europene? Şi e vorba de ani mulţi şi multe generaţii de spectatori. Tocmai de aceea, această chestiune necesită organizarea unei dezbateri publice la modul foarte serios. O dezbatere în care să fie supuse publicului argumentele pentru cele două variante ale viitorului stadion, cu sau fără pistă.
P.S. Şi când s-a făcut pista de atletism de la Cluj Arena, autorităţile vorbeau de organizarea unor mai competiţii atletice. Dar n-a fost nimic din toate acestea.
Comentarii prin facebook