Cea mai mare pensie din România, evident una specială, este de 79.000 de lei pe lună (pentru cei obişnuiţi cu banii vechi, 790 de milioane de lei), a anunţat zilele trecute ministrul muncii, Raluca Turcan. În schimb, cea mai mică pensie este de 100 de lei. Asta e realitatea dură la exact doi ani de la celebra zicere a lui Rareş Bogdan, jolly joker-ul de serviciu al PNL: „În 30 de zile din momentul în care PNL va fi la guvernare, pensiile speciale vor dispărea”. Sigur, nu Rareş Bogdan e vinovat de acest lucru, el e doar un demagog şi populist ca mulţi alţii, chit că primul guvern Orban – PNL a fost învestit în pe 4 noiembrie 2019. Au urmat alte guverne liberale şi tot nimic.
E drept, s-a mai încercat eliminarea pensiilor speciale sau impozitarea lor, prin legi mai mult sau mai puţin inspirate, dar a venit opoziţia Avocatului Poporului, Renate Weber şi a CCR. De menţionat că PSD-ul a strigat în gura mare că este împotriva pensiilor speciale, dar în acelaşi timp o apără din răsputeri pe Renate Weber, ca să vezi dublu discurs. CCR a decis că se poate umbla la toate pensiile speciale, în afară de cele ale magistraţilor. În CCR şapte membri din nouă iau pensii speciale, unii chiar şi câte două. Oare în ce ţară din lume există supra-oameni care îşi judecă propriile pensii? Dar chiar şi cu acest răspuns, încă nu s-a mai făcut nimic în privinţa acestor pensii. Şi asta în condiţiile în spiritul civic destul de amorf în trecut pe acest subiect, a început să răbufnească. De unde şi noua poziţie a PSD, cel puţin de faţadă.
E drept, într-un elan populist, în februarie acest an, parlamentarii şi-au abrogat propriile pensii speciale. Care oricum cântăreau infim faţă de volumul total al acestor pensii. Dar şi aici a venit o reacţie din partea unor vechi parlamentari, printre care miliardarul Adrian Năstase, care le-a contestat. Năstase a explicat că a făcut acest lucru de grija lui Petre Daea, care ar lua lunar doar 2.000 de lei pensie.
Mai trebuie spus că, în această poveste, singurul care a abrogat pensiile speciale a fost Guvenul Boc, în 2010, instituind atunci principiul echității în sistem, respectiv fiecare să încaseze pe baza contribuțiilor plătite de-a lungul anilor de muncă. Şi atunci, CCR i-a exceptat pe magistraţi de la eliminarea pensiilor speciale, dar măcar s-a făcut ceva.
Şi apoi a venit prăpădul… În timpul guvernării USL, apoi PSD, a fost un adevărat dezmăţ bugetar în privinţa pensiilor speciale. Rând pe rând, tot felul de categorii salariale au fost abonate la pensii speciale. A fost un adevărată întrecere între parlamentari în a găsi noi beneficiari de “speciale”. De exemplu, senatoarea PNL de Timiş Alina Gorghiu a făcut un proiect de lege prin care şi aviatorii să primească aceste pensii
Cel care a sărit cu totul calul a fost Gabriel Oprea, al cărui telefonist era Rareş Bogdan (cel puţin aşa susţinea Stelian Tănase), care a produs mari discriminări chiar în interiorul celor cu pensii specaile. Prin tot felul de ordine, el a majorat de-a dreptul sfidător pensiile poliţiştilor, aducând modificări şi în privinţa vârstei de pensionare. Aşa a apărut poliţistul pensionat la 40 de ani, cu 15.000 de lei pensie, angajat apoi tot undeva la stat, poate chiar în Ministerul de Interne. În schimb nu era discriminare între pensia celui care a stat ascuns în birouri toată viaţa şi cel care a fugit după infractori.
Iar lucrurile nu se opresc. O adevărată bulversare a sistemului de pensii, incluzându-le şi pe cele speciale, a făcut-o celebra Lege a pensiilor a Olguţei Vasilescu din perioada PSD. Atunci s-a ajuns la un sistem de pensii demn de o Juntă militară sud-americană, în care pensiile celor din instituţiilor de forţă au crescut la cote absolut ameţitoare. Şi cum se mai plângea PSD-ul de “Statul paralel”! Exact PSD-ul, cel care vorbeşte de solidariate socială, a produs o uriaşă şi nemaivăzută discrepanţă între pensiile mici şi cele mari, cum numai în dictaturile africane sau sud-americane se poate întâmpla.
Concret, individul de la începutul articolului, fost comandant de penitenciar, avea înainte de legea PSD, “doar” 33.400 de lei. În doi ani i-a ajuns la 79 de mii! Lunar. Iar cei pe umerii cărora tot plâng PSD-iştii, după 40 de ani de muncă primesc cumulat în vreo trei ani, diferenţa dintr-o lună dintre actuala şi fosta pensie a acestui individ. O nedreptate strigătoare la cer făcută de un aşa-zis partid social-democrat şi care ar trebui să fie un motiv suficient pentru ca toţi românii să schimbe canalul atunci când vreun PSD-ist vorbeşte despre pensii şi oameni sărmani.
Altfel, în limitele bunului simţ, s-ar putea discuta despre pensiile speciale ale militarilor (mai ale combatanţilor din războaie), magistraţilor, poliţiştilor, chiar ale parlamentarilor. Dar aceeaşi lege a Olguţei Vasilescu împiedică o astfel de abordare normală şi neîncărcată emoţional. Fiindcă, la urma urmei, parafrazându-l pe Alexandru Vlahuţă, nu aceste pensii speciale te cutremură, ci nesfârşita lor nesimţire.
Comentarii prin facebook