Când auzeam onorabilul alegător cum decreta de sub buric că politicienii „toți sunt la fel”, te răscolea o ușoară revoltă. Era vorba de superficialul din noi, de jumătățile de adevăr, de nevoia de a auzi ce ne convine, căci este clar că noi toți ca indivizi nu putem fi la fel, chiar dacă unele apucături le-am avea la modul colectiv, ca neam. Cu toate acestea, nu toți furăm. Și cum nu toți furăm, tot așa nu toți din parlament își făceau legi să scape de pușcărie șeful de la partid și alții ca el.
Despre liberali eram de acord că sunt niște pesediști, dar niște pesediști mai cu frică de Dumnezeu, mai cu frică de manevre bruște, în disprețul legii, nu așa derbedei. Până la Guvernul Cîțu. Ăstora le-a luat cineva mințile. Așa face omul tot timpul când e încolțit? Depinde de ce pierde. Dacă e vorba de viață, e una, dar dacă pierzi într-o competiție, fie ea și politică, nu se poate să faci ce-a făcut echipa Cîțu în această perioadă.
Moțiunea de cenzură blocată exact în felul în care Dragnea desființa un complet de judecată, căci așa voiau mușchii lui. Așa erau trimise comenzile de la creierul său patriot-pesedist la mușchi, tendoane, articulații etc. Apoi a venit momentul congresului. Era atât de evident că legile de prevenire a infecțiilor cu Covid nu puteau permite un congres desfășurat cu atâta lume. Congresul a avut loc și a fost câștigat în cea mai pură rețetă pesedistă, prin promisiunea de fonduri primarilor și delegaților care votau.
Dar ce au câștigat Rareș Bogdan, Emil Boc sau Alin Nica? Am mai discutat despre asta și mă pune pe gânduri capacitatea acestor persoane de a anticipa mersul lucrurilor. Chiar capacitatea de a efectua o gândire logică. Era limpede ca cerul senin că viața lui Florin Cîțu în politică se apropie de final, cu tot sprijinul președintelui Iohannis, dar ei tot s-au năpustit orbește cu capul între bucile acestui personaj, ca la rugby.
Sentimentul că și-au pierdut mințile îmi este și mai consolidat după ce am auzit dialogul dintre doi liberali din Timiş și un deputat AUR. Dialog de unde reiese limpede că negociatorii PNL încearcă să-l convingă pe parlamentarul patriot să nu meargă la sedința în care se va vota moțiunea anti-Cîțu. Rezultatul? Un refuz înregistrat audio de fostul component al galeriei lui Poli, acum ales în legislativul României.
L-aș lăuda pe domnul Titi pentru verticalitate, dacă aș fi convins că ar face același lucru și la o astfel de ofertă venită din partea PSD. Până atunci doar îl felicit pentru ideea de a-i demasca pe șmecherii din politică. Știam că există multă mizerie în politică, știam că ea există și în PNL, bănuiam că filiala Timiș își aduce și ea contribuția – deși aici în Timișoara suntem altfel, nu-i așa? -, dar poate nu mă așteptam să văd atâtea lături zemuind din organizația asta liberală cum am văzut acum.
Slujbele astea în deconcentrate promise de liberali ăluia de la AUR, pentru neamurile lui de-acasă, cum se dau, domni lideri ai PNL Timiș? Care e meritocrația ce-o vântura Nicolae Robu cât era președinte? Îl credeam fals și atunci, căci băgase tot tineretul din filiale la locuri de muncă călduțe prin primărie și nu numai, dar cât de mizerabilă poate fi filiala asta sub conducerea lui Alin Nica protestatarul de atunci, cel care nu mai suporta abuzurile lui Nicolae Robu?
Oare liberalii sunt mai răi? Agropesedistul Paul Stănescu de la Olt s-a întrebat până și el, în simplitatea gândirii sale, cât de dus cu pluta poți fi să încerci să cumperi 50 de parlamentari pentru un vot la moțiune. Chiar așa? Pesedistul cu gura lui recunoaște că șapte parlamentari poți fura, hai, cumperi zece, dar 50 e o nebunie chiar și la bande mai mari.
Comentarii prin facebook