Directorul SRI, Eduard Hellvig, și-a dat demisia cu un an înainte de alegerile prezidențiale. Cum gestul șefului principalului serviciu de informații al României pare misterios precum natura funcției sale, mulți au sărit să-l prezinte pe Hellvig ca pe un prezidențiabil. Ca-n filmele cu diverse Oculte, în care făcătorii și desfăcătorii calculează totul până la ultima mișcare, așa și Klaus Iohannis ar fi făcut el în așa fel încât după domnia sa la Cotroceni să vină tot cineva plămădit politic în Ardeal, plăcut Occidentului, eligibil informațional cu această comunitate, liberal și așa mai departe. Și ca toate să prindă contur, ar fi venit demisia lui Eduard Hellvig. Ceea ce nu e chiar așa rău, căci putea fi vorba de Rareș Bogdan și-atunci să vezi ce ne făceam!
Socot că bat și eu câmpii după bătaia de „câmpi” a altora. Nu mă pricep la serviciile secrete, ceea ce ar putea fi un lucru lăudabil. Dacă mă pricepeam prea bine, atunci sigur dădeam de bănuit, așa că mai bine nu mă pricep. Nepricepându-mă, nu știu dacă mandatul lui Hellvig a fost unul bun. Unii zic că a regionalizat instituția, adică ceva bun. Alții zic că a clocit niște legi care ar fi afectat democrația, ar fi dat puteri prea mari comunității de servicii, iar memoria noastră nu este scurtă când vorbim de Securitate și alți monștri.
Nu știu nici dacă poziția de fost director SRI este un atu într-o luptă electorală. Vorbesc de imagine, nu de acces la informații, la șantaj și alte cele. Habar n-am nici dacă nu s-ar fi ajuns în dezbaterea finală, între Ciolacu și Hellvig, la aceeași întrebare a lui Traian Băsescu: „Ce blestem pe poporul român să aleagă între doi SRI-iști”, dar una peste alta SRI cred că este mai apreciat afară, tehnic vorbind, decât este plăcut în interior, iar cu asta avem noi o mare problemă cu percepția față de o instituție ca SRI. Ce ar trebui să facă ea, ce face ea, pentru cine face și de ce nu face nimic în anumite probleme sensibile?
Iar dacă citești ce spune Cristian Ghinea, useristul tocmai lăudat ca părinte al PNRR-ului ce dă atâtea bătăi de cap actualilor guvernanți, atunci deșertăciunea devine și mai mare. „Sistemul îşi lanseaza candidatul la Președintia Romaniei”, spunea Ghinea, la scurt timp după demisia directorului SRI. Sistemul își pregătește președintele. Adică pleacă Iohannis și vine Hellvig. Cine face asta? De ce nu l-ar aduce Sistemul pe Marcel Ciolacu? Sistemul e totuna cu Statul Paralel? Ne mai face un vaccin? De ce ne plac atât de tare filmele? De ce aceste întrebări tocmai la USR? La AUR le-aș înțelege, dar la USR?
Nimeni nu zice că clasa politică din zona mainstream nu încearcă să-și mențină traiectoria previzibilă și mai puțin periculoasă decât a unor linii surpiză, precum AUR sau USR, din cu totul alte unghiuri de vedere, firește. Asta se întâmplă și la case mai mari, dar când spui Sistemul te duci cu gândul la ceva grav. Ghinea a făcut și el parte din Sistem? A funcționat în guvernarea Cioloș? Despre Cioloș se poate spune că e parte din Sistem? Sistemul vrea ceva rău? Dacă vrea ceva rău, cum cântărim răul? Care rău e mai rău în viziunea USR? Răul unui președinte Eduard Hellvig, intelectualul Sistemului, răul președintelui Ciolacu, bișnițarul Sistemului, sau răul unuia ca George Simion, după unii supapa Sistemului, bine, clovnul.
Comentarii prin facebook