Știm ce să răspundem dacă ne întreabă cineva cum am „petrecut” de anul Capitalei Culturale Europene 2023? Dacă ne-a plăcut, ce părere avem despre evenimentul în ansamblu, ce ne-a impresionat mai tare, cu ce am rămas, iar treaba asta dincolo de cifre, de evaluările specialiștilor, de feedback–ul instituțiilor internaționale. La nivel de timișorean de rând, nici cel mai prost de pe pământul ăsta, nici cel mai deștept, nici om de cultură, nici manelist de bodegă, nici curator de artă, nici fan Vlăduța Lupău, un simplu om care, după serviciu, apucă într-un an normal din viața sa să se bucure de câteva ori de un produs de cultură și nimic mai mult.
Poate că Timișoara Capitală Culturală Europeană 2023 a oferit prea puțin pentru un turist aflat în oraș într-un moment mai trist al calendarului evenimentului, dar cu siguranță că a dat timișoreanului mult mai mult decât a putut duce, netrăindu-și viața în mijlocul acestui fenomen. Bănuiesc că statisticile vor puncta că între unul și trei evenimente ale CCE 2023 au fost consumate de timișoreanul majoritar, ceea ce este foarte puțin. Dacă Brâncuși a fost vizitat de peste 100.000 de oameni, iar nu toți, firește, au fost timișoreni, câți au „servit” vârful, spuma, caimacul, bomboana? Unul din patru? Nici măcat atâta curiozitate? Nici mirajul celebrității artistului, nici patriotism?
Probabil că pentru mulți timișoreni participarea la CCE 2023 a însemnat deschiderea și închiderea cu concertele „tradiționale” și-ar mai fi însemnat o bună formație pop sau rock promisă de Nicolae Robu, dacă rămânea primar. Alții au mai trecut pe lângă sau chiar au urcat în schela verde din centru. Pentru ceilalți însă au existat diverse nișe: concertele filarmonicii, teatrul cu John Malkovich, filmul de artă la Victoria, jazz-ul abandonat de primărie și resuscitat de CJT, Adrian Ghenie, interviurile organizate de universități, medaliații Nobel pentru literatură…
Pentru vernisaje și expoziții mai puțin promovate nișa s-a îngustat și mai mult, iar pentru Opera Română evenimentul aproape că a lipsit cu desăvârșire. Recunosc că la un moment dat am fost tentat să judec în ecuație politică. Cine a adus produse mai bune pentru Timișoara CCE 2023: primăria sau consiliul județean? Cea din urmă instituție părea să fi cules ce e mai bun, dar politicul n-avea decât să otrăvească atmosfera, dincolo de palmares și aportul la finanțare.
Cele mai multe și mai simpleste analize despre Timișoara Capitala Culturală Europeană 2023 au fost și vor fi făcute după cum va fi și votul anul acesta. Ăsta a și fost ghinionul, culmea, dar și norocul organizatorilor. Dacă finanțarea evenimentului a fost rezolvat tot sub presiunea sancțiunii electorale, meritele vor fi merite doar dacă ne convine politic de cine își asumă paternitatea. Un votant USR, de Dominic Fritz, va zice că Capitala Culturală a fost un succes. Un nostalgic Nicolae Robu a văzut totul ca un eșec, iar pentru felul ăsta de a vedea cultura, orașul, nu vom avea pardon.
Cu ce rămânem? Un an bun. Nu cel mai bun posibil, dar bun. Să bag și eu bățul prin gard: este adevărat că nu vom ști niciodată cum ar fi ieșit Timișoara CCE2023 dacă îl aveam pe Nicolae Robu primar. Cât de bine sau cât de prost. Dar să revenim la seriozitate și admitem că marele câștig al evenimentului este punerea orașului pe harta turismului cultural. E foarte important și cum întreținem acest câștig. Va rămâne Timișoara interesantă printr-un Monet la muzeul de artă în acest an? Printr-un festival care să se identifice cu Timișoara, altul decât cel de jazz sau rămânem să ne mulțumim cu Delia, The Motans și Neda?
Comentarii prin facebook