În urmă cu o zi s-au împlinit exact 34 de ani de la primele alegeri aşa-zise libere din România. Într-o sufocantă atmosferă de manipulare şi ură, întreţinute de cei care preluaseră în mod brutal puterea în decembrie 1989, alegerile au fost câştigate detaşat de Ion Iliescu şi FSN. Şi asta după ce Iliescu și FSN au mințit cu o mare nesimţire că nu vor participa la alegeri. Triumful Securităţii şi al eşalonului doi din PCR a fost deplin. Iliescu a fost ales președinte cu 85% din voturi, iar FSN a obţinut 67%, la o prezență la urne imensă, de 86%.
Vă mai amintiţi marile sloganuri de la acea vreme? “Nu ne vindem ţara!”; „Noi muncim, noi nu gândim“, „IMGB face ordine“, “Moarte intelectualilor!” sau „Intelectualii afară din țară“. Abia ieşiţi din comunism, tot ce venea dinspre Vest era prezentat ca un imens pericol adus de “orci ale răului”. Această propagandă era întreţinută de singura televizune, TVR, dar şi alte multe ziare. Ura se revărsa în special pe intelectuali, “trădătorii de ţară”, cei care arătau că există şi alte căi de urmat, nu doar cea alături de o Uniune Sovietică, aflată în descompunere. Contracandidaţii lui Iliescu, Ioan Raţiu şi Radu Câmpeanu, aveau marele neajuns, condamnabil la acea vreme, de-a nu fi mâncat salam cu soia. De parcă Iliescu şi clica sa ar fi mâncat de la alimentarele speciale puse la dispoziţia nomenclaturii dinainte de 1989.
În fapt, atunci alegerile însemnau şi confruntarea între cei care doreau o desprindre bruscă de trecut și adoptarea rapidă a modelului democrațiilor liberale şi cei care doreau continuitate şi “linişte”. Da, “liniştea” era unul din sloganurile lui Iliescu şi FSN. Aceeaşi putere instaurată atunci a păstrat de la Nicolae Ceauşescu, eventual chiar le-a dat o nouă dinamică, unor concepte precum naţionalismul, şovinismul şi chiar atât de mult vehiculatul azi “suveranism”. Ce însemna, la urma urmei, “Nu ne vindem ţara!”?. Sigur, a fost dată ulterior securiştilor, care au îngropat-o în afaceri imobiliare, crah-uri gen Bancorex etc. Cert este faptul că, prin alegerea lui Iliescu, România, la fel ca Bulgaria, a pierdut startul, în faţa altor ţări foste comuniste. A fost răul originar, România rămânând de atunci mult în urma altor ţări. Mai ales după ce a venit Mineriada din iunie, o altă formă de violenţă la adresa intelectualilor. Cel mai cunoscut rezultat, milioane şi milioane de români au fugit din ţară unde au văzut cu ochii.
Vă pare cunoscută atmosfera de atunci? Mai ales pentru cei care nu au trăit-o. Şi mă refer doar la Timişoara. Exact, Timişoara, leagănul luptei împotriva comunismului, al toleranţei, multiculturalismului, incluziunii. Din nou, auzim îndemnuri la ură împotriva intelectualilor şi a tot ce e străin. Din nou, valorile europene sunt hulite şi înlocuite cu dacopatii de grotă. În acest discurs al urii, faţă de 1990, a mai apărut şi homofobia. Pe imensul muşuroi al urii şi intoleranţei, amintind de cel din 1990, s-a urcat taman fostul primar al Timişoarei, Nicolae Robu. Cel pentru care renumiţi intelectuali ai Timişoarei sunt “nulităţi” şi “lichele ahtiate după bani”, stârnind un scandal de amploare naţională.
Şi pentru ca tacâmul să fie complet, între cei doi există mai multe legături. Atfel, în 2012, Robu a câştigat primul mandat de primar, fiind susţinut de partidul fondat de Iliecu, PSD. Aflat acum în lupta pentru al treilea mandat, el este suţinut de acelaşi PSD. Iliescu şi Robu sunt, de asemenea, colegi ai unei respingătoare aşa-zise academii pline de PSD-işti şi frustraţi care n-aveau loc nici ca portari în Academia Română. Altfel, Academia Oamenilor de Știință din România, al cărei preşedinte de onoare este chiar Iliescu, a fost extrem de bugetată de guvernele PSD, de unde şi denumirea de Academia PSD. În fine acelaşi Robu, ca prorector, a fost extrem de entuziasmat în momentul ruşinos în care i-a fost oferit lui Iliescu titlul de Doctor Honoris Causa.
Apropo, alegerile din 9 iunie vor avea loc tot în Duminica Orbului, a 6-a duminică după Paşti…
Comentarii prin facebook