În weekend-ul trecut a fost aleasă noua conducere a PNL, în frunte cu Ilie Bolojan, o conducere mult mai puţin stufoasă, având 26 de membri în loc de 40 cum funcţiona în trecut. Trebuia să fie un congres al relansării PNL, dar potrivit martorilor oculari, a cam lipsit entuziasmul. Asta şi fiindcă în sală nu prea s-a gustat discursul lui Bolojan privind reforma statului. Iar un partid nu poarte pretinde că se apucă de reformarea statului atât timp cât el este nereformat. Ori sunt destui lideri PNL care refuză orice fel de schimbare. Şi nu doar PSD are baroni locali, parazitează instituţii şi companii ale statului şi controlează reţele de sinecurişti, ci şi PNL. Ori noul preşedinte îi anunţa în faţă că vor pierde astfel de privilegii.
Însă la momentul de faţă, PNL are mai mare nevoie de Bolojan, decât Bolojan de PNL. Fără Bolojan, PNL s-ar zbate să facă pragul electoral, ar fi în plin proces de sinucidere politică. În noua conducere au apărut destule feţe noi, fiind în schimb trimişi pe banca de rezerve mulţi dintre cei care au distrus partidul sau l-au făcut de râs, precum Lucian Bode sau caraghiosul Rareş Bogdan. O premieră ar fi şi că a trecut pe linie moartă faimoasa coterie de la Cluj, uzată deja în tot felul de intrigi, filiala patronată de logoreicul Emil Boc neavând niciun loc în noul Birou Executiv. În schimb, PNL Timiş a intrat în Biroul Executiv prin preşedintele interimar Marilen Pirtea.
În schimb şi-au păstrat poziţii importante sforari notorii, apropiaţi de PSD şi antireformişti precum Hubert Thuma sau Alina Gorghiu, care nu şi-au ascuns aversiunea faţă de Bolojan. Ei sunt printre destul de numeroşii PNL-işti care aşteaptă ca Bolojan să clacheze, pe margine aşteptând preluarea partidului Eduard Hellvig şi chiar loserul de serviciu Crin Antonescu.
Congresul PNL a însemnat însă şi începutul unor noi alegeri în teritoriu, care cel mai probabil vor avea loc în toamnă. De astă dată însă se va începe de jos în sus, cu organizaţiile locale şi se vor finaliza cu alegerile judeţene. În Timiş e secretul lui Polichinelle că funcţia deţinută cu titlu de interimat de Marilen Pirtea este râvnită şi de Alin Popoviciu, vicepreşedinte al CJ Timiş. Între cel doi există deja un război, care chiar dacă nu a izbucnit public, se duce cu cuţitele pe masă. Dacă alegerile aveau loc în urmă cu câteva luni, Popoviciu ar fi câştigat preşedinţia cu un scor detaşat.
Mare combinator, Popoviciu face parte din vechea generaţie de politicieni, cea nărăvită în clientelism şi jocuri făcute pe sub mese. E drept, un gen de politică eficientă într-un stat clientelar, dar aflată în extincţie dacă vorbim de o societate reformată. Popoviciu şi-a apropiat un număr mare de primari prin relaţiile avute, inclusiv la Bucureşti.
Asta nu înseamnă că nu ar avea o bună tracţiune şi în Timişoara şi tot prin acelaşi gen de relaţii şi combinaţii. Dovadă că vizează un alt gen de electorat, deloc liberal şi aflat pe urmele lui Nicolae Robu, el şi-a început campania electorală internă, dacă pot să spun aşa, cu un sondaj privind o reintepretare a melodiei “Iorgovan frumoasă floare”. După ce, nu cu mult timp în urmă, făcea un interviu cu Viorica de la Clejani despre “joaca cu ţâţilii”.
În schimb, despre Pirtea se spune că nici măcar nu cunoaşte toţi primarii PNL din judeţ. El a început însă să mute centrul de greutate al filialei din zona rurală la Timişoara. Fiindcă da, PNL Timiş a fost, în mod paradoxal, o filială cantonată rural. Ca atare, Pirtea a adus în partid mulţi colegi din UVT, dar şi din alte zone mai… ezoterice, precum Masoneria. Însă marele avantaj al lui Pirtea, cel cu care a redus mult din decalajul pe care îl avea Popoviciu în faţa sa, a fost alegerea în Biroul Executiv al PNL, iar înainte de asta poziţia obţinută de consilier personal al lui Ilie Bolojan.
Şi pentru mulţi contează mult ce relaţii ai. Iar percepţia acum este că Pirtea are intrare directă la Bolojan, în timp ce Popoviciu a rămas în cârdăşie cu “surghiunitul” Lucian Bode, fostul său partener de purtat geanta Elenei Udrea. Dar cred că principala problemă a lui Popoviciu ar fi totuşi alta. Ar fi bizar, ca să nu spun caraghios ca preşedinte PNL în Timiş, vechi judeţ de dreapta, să fie un subordonat administrativ al preşedintelui judeţean al PSD.
P.S. Cu un PSD destul de şifonat la nivel central, nu ştiu dacă mai contează mult susţinerea pe care Popoviciu o are din partea lui Alfred Simonis, şeful său administrativ. Fiindcă nu e un secret, Simonis a avut o mare influenţă asupra deciziilor luate în PNL Timiş
Comentarii prin facebook