Când te gândeşti la Poli, nu ai cum să nu te gândeşti şi la Dan Păltinişanu. Cu siguranţă cel mai bun fundaş din istoria clubului a făcut istorie sub tricoul alb-violet în deceniul 7, şi la începutul deceniului 8. Format tocmai de Dinamo, longilinul fundaş avea să vină, împreună cu mulţi alţi jucători în sezonul 1973-1974, pentru a pregăti un nou an de primă ligă, după ce echipa obţinuse a patra promovare din istorie.
La scurt timp, datorită seriozităţii şi abilităţilor sale extraordinare de fundaş-golgheter, „Tata Mare”, aşa cum era alintat de stadion, a devenit idolul publicului şi căpitanul echipei. Timişoara dădea în aceea perioadă peste jumătate din formaţie la naţionala universitară, care câştiga în acele timpuri două campionate mondiale la rând, unul chiar în faţa Franţei, pe terenul acesteia. Poli era în a doua jumătate a deceniului 7 una dintre echipele bune ale campionatului, avea prezenţe pe podium, pierduse o finală de Cupă, în faţa Jiului în 1974 (meci în care întreaga ţară a văzut spiritul galeriei timişorene, care era printre puţinele care cânta la meciuri şi şi-a aplaudat favoriţii minute bune, chiar dacă au fost învinţi), juca în cupele europene, acolo unde magicul fundaş al Timişoarei a reuşit 4 goluri, fiind încă golgheterul echipei din acest punct de vedere.
Lipsea totuşi un trofeu, care avea să vină la finele sezonului 1979-1980. Atunci, Timişoara pleca cu şansa a doua în finala Cupei, pentru că adversarul era Steaua lui Tudorel Stoica, Marcel Răducanu, Anghel Iordănescu, etc, şi chiar organizatorii au bătut pe Cupă numele echipei bucureştene. Totul începuse bine pentru favoriţi care deschiseseră şi scorul, însă Vişan, un alt fundaş celebru al alb-violeţilor a marcat din afara careului şi a trimis meciul în prelungiri. Păltinişanu şi-a luat din nou rolul de căpitan în serios şi a marcat golul victoriei spre surprinderea specialişitilor, în minutul 95, după centrarea din corner al altui simbol alb-violet, Imi Dembroschi. 2-1 pentru Poli şi în dimineţa zilei următoare mii de timişoreni i-au aşteptat pe jucători la Gara Mare pentru a le mulţumi pentru trofeu şi a le cânta „mulţi ani trăiască”. Poli urma să mai joace două finale de Cupă, pierdute în faţa Craiovei, dar cireaşa de pe tort a pus-o tot „Tata Mare” care înscria pentru 1-0 în meciul cu Celtic şi Poli elimina una dintre campioanele bătrânului continent.
După ce şi-a încheiat activitatea de jucător, Păltinişanu s-a apucat de antrenorat, pregătind copiii de la CFR. Din păcate, o boală necruţătoare avea să-i stopeze prematur viaţa la doar 44 de ani. În urma lui au rămas însă o grămadă de amintiri frumoase, trofee, marele oval timişorean care i-a purtat numele din 1995 până la demolare, dar şi un copil talentat, care a scris istorie într-un alt sport, baschet.
Alți fotbalisti celebri născuți pe 23 martie
Un alt mare fundaș român, component al Generației de Aur, dar trecut și el prematur în neființă, s-a născut tot pe 23 martie. Este vorba despre Daniel Prodan, jucător ce a prins din teren formidabila vară americană. El a jucat la echipe ca Steaua, Atletico Madrid, Glasgow Rangers, FC Național, etc.
Ladislau Brosovszky, golgheterul all-time al UTA Arad, Valeriu Mieilă sau Cătălin Liță sunt alti fotbaliști români care astăzi își sărbătoresc ziua de naștere. Tot astăzi, e sărbătoare și la CSC Dumbrăvița, fiind ziua lui Sergiu Popovici.
Pe plan extern, cel mai cunoscut fotbalist care a văzut lumina zilei pe 23 martie este legendarul căpitan al lui Real Madrid, Fernando Hierro, cel care în 1992 a fost integralist în meciul împotriva lui Poli de pe Santiago Bernabeu.
Eric Choupo-Moting, Fabio Borini, Jerzy Dudek, dar și australianul John Wayne Srhoj, care a evoluat doua sezoane la Poli au ziua de naștere pe 23 martie.
Comentarii prin facebook