”Când am început eliberarea și recuperarea terenurilor orașului am știut că va fi o luptă. Fiecare nou câștig contează. Și voi continua această luptă până când ce e al orașului revine orașului și timișorenilor”, a spus cândva primarul Dominic Fritz, arătând cum stă treaba cu imobilele recuperate sau pe cale de recuperare în instanță pentru patriomomiul Timișoarei. Nu poți să-i spui nimic omului. Are dreptate, dai orașului ce alți șmecheri au folosit decenii în interes propriu, cu ajutorul unor oameni din interiorul administrației și printr-o prelungire nepermisă a unor cauze în justiție.
Printre victoriile finale sau de etapă punctate de administrația Fritz apar dispoziții de demolare în cazul străzii Cezar, demolarea construcției ilegale la restaurantul Camelot din Complex, primarul punctând și succesul de la pizzeria Poli, plus trecerea de prima instanță în cazul altor două cluburi din oraș. Dominic Fritz a știut că va fi o luptă. De luptat a zis că se luptă și fostul edil Nicolae Robu, dar dumnealui a folosit alte arme și eficiența a fost mai inconsistentă.
Despre primarul Ciuhandu putem spune că și el s-a luptat pe frontul Heaven, dar dumnealui a ieșit la pensie, vreo patru mandate au trecut și treaba nu este încă finalizată în justiție pe această speță. Cazul Heaven poate fi o poveste despre cum cineva îți ocupă casa, la început cu participarea proprietarului, iar mai apoi ajungi să nu-l mai scoți din casă, ca pe nevoiașii magrebieni din Paris. Acolo din motive sociale și politice, firește. În cazul nostru, nesimțirea n-a mers chiar așa de departe.
Cert este că Heaven funcționează bine-mersi, iar când aud pe pruncii ăștia că merg noaptea la club mă grăbesc să-i anunț că primăria a câștigat în instanță și merg degeaba. Sunt promt informat că informațiile mele sunt greșite, că treaba merge ca unsă în clubul fostului milițian. Trec anii, ne vor merge și nepoții să facă cultură nocturnă în asemenea stabilimente, iar noi vom fi fost convinși de administrație că s-a câștigat în instanță, iar adevărul a învins.
Dar altceva aș vrea să-l rog pe primarul Fritz. Pe el sau pe viitorii edili ai acestui frumos oraș. Să aibă pregătit ceva pentru după ce le câștigă pe toate aceste cauze. Ceva care să ocupe acele goluri, că sigur va ajunge să ducă apoi o altă luptă. Va ajunge administrația timișoreană să fie acuzată că a închis atâtea locuri sacre de relaxare și n-a gândit nimic în loc. Că ne-am petrecut serile la pizzeria Poli când Dominic Fritz habar n-avea unde e Timișoara pe hartă, iar la Heaven… ohohoooo, câte nebunii n-au făcut generații de tineri acolo?!
Și totul se va transforma în teza că Dominic Fritzz nu a redat ceva timișorenilor, ci le-a luat, că nu toți sunt impresionați de parcuri și spațiu verde, biodiversitate. Apoi, altă mare rugăminte la actualii sau viitorii decidenți. Să meargă în proces civil pentru recuperarea banilor câștigați de oneroșii foști proprietari zecile de ani cât au folosit clădirile sau terenurile primăriei ilegal. N-ar fi drept ca treaba asta să fi mers doar pe câștig, fără niciun risc. Dacă pierd, nu pierd decât afacerea, dar tot ce au câștigat până atunci, fie și numai folosința, reprezintă o avere pentru o bătrânețe liniștită. Nu e corect.
Și nu e corect ca președintelui Iohannis să-i faci asta, pentru casele alea de la Sibiu, iar ăstora „de catifea” sau cu multe table pe umeri în vremea comunismului să nu le impuți nimic. Adică e corect să-i faci președintelui Iohannis treaba asta, dacă n-a respectat legea, dar atunci să o aplici la toți. Dar nu mai prindem noi treaba asta. Nu putem noi supraviețui atâta cât poate justiția să tăvălească un proces.
Comentarii prin facebook