Sindicatele au inițiat un pact cu AUR pentru susținerea amendamentelor lor la legea salarizării. Semnalul este interesant, pentru că sindicatele au manifestat un cameleonism politic care transmitea tendințe și date mai ceva ca un sondaj de opinie. Nu mai este căutat PSD-ul, este căutat AUR, dar să-i lăsăm pe liderii oamenilor munci de la orașe și sate să dea cu bidineaua galben-neagră peste acel roșu trandafiriu ce-a stat zeci de ani pe blazonul organizaților lor. Să faci un aranjament între un sindicat și un partid pentru susținerea unor revendicări nu e nimica neobișnuit. Se întâmplă peste tot și poate aduce ceva bun.
Potrivit unui comunicat al AUR, reuniunea a avut loc la solicitarea organizațiilor sindicale și s-a încheiat cu un acord privind colaborarea și consultarea pe termen mediu și lung în procesul de elaborare a viitoarei legi a salarizării personalului plătit din fonduri publice. Ce au cerut sindicatele? Păi au cerut consultări pe marginea legii și au primit acordul AUR că partidul lui George Simion nu va vota nici în ruptul capului ceva care să semene cu proiectul de lege promovat de guvernarea interimară Bolojan.
Să ceri consultare este total normal, să ceri transparență, la fel. Până aici totul e bine și democratic. Dar nu știm ce cer sindicatele punct cu punct, însă arată o supărare pe obrăznicia unor salarii mari în anumite sectoare publice și un dezechilibru față de alte sectoare plătite mai slab. Nu au cerut egalitarism, căci liderii nu toți sunt niște comuniști, dar o apropiere, da. Ca să amestece convenabil lucrurile, vorbesc de „speciali”, iar asta ne duce cu gândul la pensii, nu la salarii, dar și în cazul acestora vom putea cădea de acord că unii sunt mai fericiți ca alții.
Acuma, să ghicim ce și-ar dori sindicatele. Nu cer mult. Doar creșterea anvelopei salariale nu de la 8 la 12 miliarde, cât propune guvernul, ci de la 8 la 20 miliarde. Proiectul guvernului mărește lefuri la 40% dintre bugetari. De ce nu la toți?, par să întrebe sindicatele. Totul într-o țară cu o creștere economică puțin peste zero, ceea ce pare o vrăjitorie care numai AUR o poate promite. Să scadă salariiile mari, pentru a elimina discrepanțele, super! Treabă care se poate rezolva eventual din prime, căci salariul e legal mare, acolo unde e mare, cam bătut în cuie, iar acolo unde e mic, e după capacitatea bugetului.
Unde sunt mulți bugetari de un fel, dascăli, poate sănătate, administrația locală, de pildă, salariul e mai mic, iar „specialii” îi putem găsi în zone poate mai de forță, justiție, chiar liderii de sindicat, dar acolo e altă poveste, fiind plătiți privat, de cei pe care îi plâng cu atâta talent. Pe de altă parte, nu numai legea ar bloca eliminarea obrăzniciilor, ci și sindicalizarea sectoarelor unde se petrec astfel de salarizări. Marile confederații sindicale care s-au dus cu jalba la AUR au afiliate și organizații ale polițiștilor sau militarilor, companii naționale, ce discrepanțe să mai elimini acolo? Nici să dai oameni afară nu merge, că sindicatele și partidele populiste merg mână-n mână la acest capitol.
Categoric, sindicatele nu cred că se refereau la o egalizare în jos pentru a salva bugetul, căci toată povestea asta e în zona publică, nu în cea privată. Mai direct spus, sindicatele vor mărirea salariilor poate în cel mai prost moment ales să facă asta. Nu că n-ar fi bine ca dascălii să aibă lefuri mai mari, ci pentru că asta ar porni o isterie a majoririlor de salarii în toate sectoarele, inclusiv la privat. Când cer salarii mărite, sindicatele nu se gândesc o clipă la faptul că ridicarea de venituri la privat ar îngropa multe afaceri mici, după ce jumătate de lopată cu țărână le-a fost aruncată peste copârșeu de accizele mărite, preturile la carburanți, schema de impozite și taxe modificată în ideea adunării la buget a mai mulți bani care să facă posibila reducerea deficitului.
E un cerc vicios cu care sindicatele s-au mai jucat, dar le-a plăcut când premierul Marcel Ciolacu a aruncat cu fonduri mai ceva ca artificiile de revelion. Când primesc nu zic nimic, e bine că primesc, dar tot ce-au primit s-a topit în inflație, iar acolo unde nu s-a primit ca majorare prea mult sau chiar deloc, acolo e jale, acolo viața a ajuns la nivel de subzistență, dar asta nu mai privește aripa sindicală. Bine că liderii de sindicat nu au cerut ridicarea salariilor bugetarilor la cât de mari lefuri au ei, că sigur închideam România pentru inventar.
Comentarii prin facebook