Dacă era dictatură în România, George Simion stătea într-un beci la un prieten, să nu-l prindă generalul Răzvan Ionescu (SRI), generalul Pahonțu (SPP) sau generalul Coldea (ex-SRI, Oculta) și să-l bage la răcoare. Acolo, la răcoare, sub influența șocurilor electrice, George Simion ar fi zis tot ce știe despre Călin Georgescu, despre liderii Murad și Dungaciu, suspectându-l pe Petrișor Peiu că el i-a turnat la DIICOT pentru a se pune bine pe lângă PSD. Așa arată filmul ce ni-l povestește George Simion de fiecare dată când un „patriot” care n-are nicio relație de respect cu legea este luat la întrebări de autoritățile statului. Este dictatură!
A cui? Mai sus am zis că e a PSD, partid cu care AUR și George Simion a dat de pământ cu guvernul Bolojan. Prin urmare, dacă ar fi dictatură în România, acea dictatură e a colaboratorilor lui politici, amicii cu care își împart directoratele la radio și televiziunea publică, șefiile comisiilor parlamentare. Dacă i-ai lua la detectorul de minciuni, trei sferturi din liderii AUR, parlamentarii „patrioți”, ar guverna cu PSD. Și invers, e adevărat. Doar strategia de optimizare a cifrelor electorale reține ambele partide de la împlinirea acestei frății la vedere.
Că n-ar putea fi vorba de o dictatură în România orchestrată de Ilie Bolojan, adică „dictatorul” dat jos de la putere prin mijloace democratice. Nu se poate așa ceva. Când pică, un dictator pică urât, nu prin moțiune de cenzură. Apoi, mai e povestea cu Dominic Fritz, partenerul lui Ilie Bolojan la guvernare. El a fost dat jos de la Primăria Timișoara de o justiție prietenă cu cine? Cu actuala guvernare interimară? Prietenă cu el, victima? Evident că nu.
Fabulația e una, viclenia e alta. În prima situație, George Simion ar vorbi de o dictatură în care nu conduce nimeni, pentru că dictatorul nu e la lucru. Nu e nici premier, nu avem nici președinte de țară prin inactivitatea lui, nu reușește nici partidul cel cel mai apropiat de ideeea de dictatură, una a intereselor, să facă o guvernare, căci nimeni nu se leagă la cap cu PSD. Îl vedeți pe Sorin Grindeanu dictator? Ți-l poți imagina în multe ipostaze, dar nu în cea de dictator.
Putem vorbi vag de o dictatură a instrumentelor din Justiție. Dar și aceste intrumente trebuie să-i fie de folos unuia cu mare putere. Despre care am convenit că nu există în România de azi. Căci dacă era, nu mai povesteam șase luni, cu disperare, despre când pleacă Bolojan de la Palatul Victoria. Nu e dictatură, musiu Simion. E ceva tot rău. Multă prostie ademenită de matale sub aerul vicleniei de politician de peluză. Mai e un vid de autoritate, poate, o lipsă totală de respect în lege, o legislație făcută haotic, după cum îi convine unuia sau altuia, o cleptocrație și așa mai departe.
Dacă tot a zis că e dictatură, pornind de la peripeția lui Călin Georgescu la DIICOT, atunci să iasă George Simion din beciul ăla al minții și să vadă că nu poți scăpa un infractor de lege de fiecare dată când autoritatea statului iese din leșin pentru a cerceta ceva. Nu poți lăsa un individ dubios să facă ce vrea în țara asta doar pentru că PSD i-a lăsat pe ai lor să scape ani buni de zile. Da, repară asta, ajută, domnule Simion, la făcutul de reforme, dar nu trebuie să închidem ochii la ce face Călin Georgescu pentru a arăta că nu e dictatură.
Despre ce dictatură vorbim, meștere Simion? Despre una care a instrumentat un caz penal prin comisii rogatorii cu Anglia, Letonia, Elvetia și Italia? Bun, la noi e dictatură, dar cum a făcut ea, dictatura de la noi, ca răspunsurile venite de la letoni să îl înfunde pe Georgescu? Sau și în Letonia e dictatură? Și în Marea Britanie? Bravos. Mai că-mi vine să cred că e ceva în neregulă peste tot unde Rusia e privită ca un stat agresor. Condus, cum poate v-ați imaginat deja, de un dictator.
P.S. În locul „dictaturii”, l-aș fi lăsat pe Călin Georgescu să fugă într-o vilă luxoasă din Toscana. Dezamăgirea că „salvatorul poporului” și-a abandonat țara și pe românii lui cu bască ar fi fost mai eficientă decât victimizarea sa. Timpul încă nu e pierdut.
Comentarii prin facebook