Indiscutabil, Diana Şoşoacă este cel mai straniu produs al politichiei româneşti a ultimelor trei decenii, fiind şi o excepţie vie la teoria lui Darwin că toate speciile ar evolua. După ce a fost dată afară chiar şi din AUR, partid care nu strâmbă din nas la specimenele ciudate, Şoşoacă a rămas „liberă de contract”. Culmea e că ea nu duce lipsă de oferte, probabil pe considerentul că şi proştii votează, başca mai sunt şi mulţi.
Una dintre oferte ar fi de la PSD-ul lui Marcel Ciolacu. Sau PSD 2.0, cum le place unora să spună, pentru a demonstra că au tăiat-o cu trecutul reprezentat de Liviu Dragnea, „Mitralieră”, Codrin Ştefănescu, Pleşoianu sau Şerban Nicolae etc. „Nu am avut această discuţie cu colegii mei. Nu cred că doamna Şoşoacă poate să strice relaţiile PSD cu Internaţionala Socialistă. Nu am văzut-o că are derapaje, este o apărătoare a unor drepturi cetăţeneşti”, a răspuns Marcel Ciolacu la o întrebare referitoare la primirea Şoşoacăi în partid. Dincolo de lipsa discuţiilor cu colegii din partid, reală sau nu, Ciolacu se pare că a luat în calcul la modul serios această înscriere, dacă a pomenit despre posibilitatea răcirii relaţiilor cu Internaţionala Socialistă. Fiindcă totul se întâmplă într-o perioadă în care PSD chiar încearcă să reînnoade relaţiile europene deteriorate în perioada “patriotului” Dragnea.
Ciolacu a avut inclusiv discuţii cu Frans Timmermans, cel considerat de “vechiul PSD” unul din marii duşmani ai României, aproape la fel ca George Soros. Iar eforturile actualului PSD de-a se apropia de familia social-democrată europeană chiar sunt reale, nu doar de faţadă. Eliminarea din partid a celor amintiţi mai sus a fost iar o încercare a partidului de-a deveni frecventabil. De altfel, acest lucru (frecventabilitatea) a fost uşurat inclusiv de intrarea AUR în parlament. Fiindcă, aşa cum pe vremuri PSD era ajutat de PRM, prin comparaţie, să arate ca partid frecventabil, acum rolul formaţiuni lui VC Tudor a fost luat de AUR.
Să ajungi însă să spui că Şoşoacă este o “apărătoare a unor drepturi cetăţeneşti” este ca şi cum ai spune că Hitler trebuia să ia Premiul Nobel pentru pace, iar Stalin a fost un atlet al libertăţilor omului. Să spui că Şoşoacă nu are derapaje arată ori o dorinţă de-a o avea în partid sau teama să nu primească o găleată de zoaie în cap. Ori această din urmă variantă contrazice zicerea cu derapajele.
Şoşoacă nu doar că nu are derapaje, dar orice intervenţie a ei este un derapaj. Ea însăşi e un derapaj de la orice normă de conduită, de la un comportament normal şi responsabil cât de cât. Dincolo de derapaje şi de faptul că nu vorbeşte, ci doar urlă, Şoşoacă are un dar de-a minţi cu o uşurinţă cu care alţii respiră. N-a aflat Ciolacu de la Şoşoacă faptul că nu mai este pandemie în lume şi doar în România mai sunt restricţii? N-a aflat că Europa vrea să închidă minele din România, fiindcă Germania le-a redeschis pe toate ale ei?
Alte afirmaţii ale Şoşoacăi, pe lângă un ridicol extrem, arată şi chiulul de la orele de Istorie. „Asta am ajuns noi, românii, din cel mai puternic popor, cel mai brav. Am ajuns, din conducătorii lumii, săracii lumii și slugile Europei”, a glăsuit Şoşoacă în faţa minerilor. Când o fi fost românii “conducătorii lumii” poate află vreodată Ciolacu de la Şoşoacă. Chestia cu bravura e verificată în schimb atunci când, după o găleată de carcalete şi bere la PET, se adună unii şi urlă la lună “Noi suntem români!”.
Să curtezi un asemenea specimen arată încă o dată că PSD nu poate să se reformeze şi să depăşească etapa populismului de grotă. Chit că îl au şi pe Vasile Dîncu în conducerea partidului. Sau l-o fi auzit Ciolacu pe Dan Bittman cu zicerea că dacă România ar avea 20 ca Şoşoacă am fi acum Suedia? Şi ce şi-o fi zis liderul PSD? O iau pe Şoşoacă, mai caut 19 ca ea, că s-or găsi prin mahalalele Bucureştiului, şi – ţop! – am ajuns Suedia din urmă.
Comentarii prin facebook