Germania vrea să legifereze temperatura minimă din apartamente în perioada rece pe la 20 și 21 grade Celsius. Noaptea chiar la 17 grd. pentru cei centralizați. Cum verifică autoritatea treaba asta la cei cu centrală proprie, la o casă, de pildă? Se va vedea la consum unde, cine se aliniază și cine nu, e adevărat, dar habar n-am cum vor intră ei în imobile să vadă la ce temperatură e setat termostatul. Nu mai contează. E la ei, nu la noi. Cu toate acestea, la auzul acestor vești, mai tare decât nemții pentru scăderea temperaturii în case s-au indignat românii.
Unii români, firește, care și-au văzut astfel încălcată independența, suveranitatea, chiar tradiția de a sta lângă soba încinsă să frigă cârnațul în vârf de „furchiță”. „De ce trebuie neamțul să ne spună nouă cât să reglăm temperatura?”, s-ar întreba unii dintre români în timp ce îmbrăcau cușma și clăbățul cu care, pe vremuri, înaintașii dormeau în pădure. De ce să ne zică olandezul cum e cu hidrogenul verde, când pe țepușă nouă ne place slănina cu carbonul negru pe ea?
Chiar așa, ce are neamțul să ne zică nouă să scădem temperatura din case la 20 sau la 17 grade? Nu vă deranjează să ni se bage pe gât totul?, ar întreba unii. Sucurile răcoritoare carbogazoase, pop-cornul, crispy-strips-ul, asomarea cu milă a porcului, mașina electrică, autostrăzile și câte altele chestiuni „progresiste”? Dar aceste reflecții sunt doar pentru a ne antrena filosofal, a ne afirma semeț suvernanitatea, căci temperatura în case oricum crește și coboară după cu totul alte rațiuni. Fie că societățile de termoficare centralizată falimentează, cum e Coltermul, fie că noi, clienții, nu vom avea bani să plătim gazul.
Spre deosebire de nemți, așa cum îi știm de pe vremea când aveau grijă să le rămână până în noiembrie în șpais cârnațul din decembrie trecut, la noi poate că n-ar fi problemă cu gazul, căci producem intern ceva-ceva. La noi e problema cu prețul. Ei nu au gaz, noi nu avem bani. Rezultatul? Cam același. Ei dau termostatul mai jos, noi îl dăm și noi, dar nu că ne zice neamțul, ci că ne e frică de factură. Dar de supărat ne supărăm pe neamț, nu mai contează din ce motiv, că ne este frig sau că ne spun ei ce să facem.
Dacă o familie din România câștigă 6.000 de lei și îi vine o factură de 3.000 lei în miez de iarnă ce credeți că se va întâmpla? Sunt două variante de răspuns. Ori se încăpățânează să consume suveranist gaz pană termostatul îi arată 24 de grd Celsius și îl deconectează furnizorul pentru neplată, ori reduce el temperatura în apartament cu unul-două grade, da, ca la neamț. Altă variantă nu există. O faci că-ți ajunge cuțitul la os, nu că altul mai chibzuit o gândește înaintea ta, nu că autoritatea ți-o cere.
Avizi de CH₄, românilor li s-a dat o bulă de O₂ până anul viitor în aprilie prin subvenționarea gazului. Știți ce-ar face neamțul în anul ăsta în care suge cu nesaț oxigenul din punga guvernului? Și-ar pune izolare termică pe casă, ar schimba tâmplăria la geamuri, ar schimba centrala termică veche cu una nouă, mai performantă, cu consum mai mic. Bun, noi n-avem bani, ca ei, dar să nu ne mai zică ei ce să facem, căci noi știm mai bine!
Poate că nu va fi cazul să ne luăm după neamț. Probabil că nevoia de confort a occidentalului, scindarea europenilor prin manipularea Moscovei, toate vor duce la presarea Kievului să încheie războiul prin cedarea de teritorii. Iarăși vom gândi pe termen scurt, la gândul cârnațului din furculiță, nu din teama că vreodată vei pierde porcul din cocină, cocina din țară, finalmente, țara. Sancțiunile se vor relaxa, rușii vor livra energie și toată lumea va mai trăi bine încă vreo zece, douăzeci de ani. După care o luăm de la capăt.
Comentarii prin facebook