Un amic din străinătate îmi spune cu o oarecare mândrie pentru diasporă că românii de afară sunt mai patrioți decât cei de acasă. Poate era și un reproș pentru noi de aici că nu știm să simțim patriotic, pentru asta sacrificându-se cei din Spania, Italia, Anglia sau Germania. Unii dintre ei, nu toți. Altul din țară mă liniștește și mă asigură că va fi mai bine, mult mai bine cu nea Călin. Întreb cum? Nu îmi explică, dar știe sigur că va fi mai bine decât cu partidele astea risipitoare. „Să fim mai demni”, asta e chestia. „Să nu stăm slugarnici în fața străinilor”, „Să fim demni în Europa”. Cu Rusia nu știu dacă funcționează. Cu ei cred că e mai bine „să nu-i supărăm”. Parcă așa era narativul.
Să ne imaginăm scena asta cu demnitatea când noi mergem să cerem bani împrumut pentru pensii. Am și fost zilele astea și ne-au dat cu dobânda în cap. Suveraniștii au fixul ăsta că Ceaușescu a plătit datoriile și am ajuns neatârnați, am ajuns demni. Povestea nu mai continuă cu prețul plătit de noi pentru a nu mai avea datorii, cu non-sensul de a trăi în subdezvoltare pentru asta. Nu mai zice nimeni câte sacrificii și lipsă de demnitate, la urma urmelor, am trăit când dădeam carnea la ruși pentru ca noi să mâncăm rahaturile de copite de porc și funduri de pui.
Când vor veni la putere patrioții, cum vor face ei? Cum vor cere bani Europei pentru a plăti pensiile, care trebuie să fie și mari, pentru a nu umili fibra poporului român? Dar salariile bugetarilor, care și ele trebuie să fie mari? Cum vor cere ei bani la bănci din UE punând și condiții, căci nu poți să mergi acolo ca o slugă, nu? Când Fondul Monetar Internațional ne va face un program de împrumut în plină criză, când Uniunea ne va da bani pe proiecte, noi vom merge la negocieri cu un președinte și un premier suveranist care vor trebui să dea satisfacție alegătorilor lor, să le dea cu flit finanțatorilor, nu?
Cum va face acel premier patriot treaba asta? Îi va trimite în hanțu’ mamii lor pe creditori, arătând că românul nu se apleacă după ban și nu acceptă orice firmitură cu condiții puse? Cum va veni el acasă ca grecul de la Syriza când va primi ce primește și în niște condiții care să-i explodeze vatra electorală acasă? Cum vor evita ei o bombă socială, ba chiar o nouă revoluție într-o țară plină de patrioți în mare așteptare?
Să presupunem că premierul și președintele ăștia suveraniști nu sunt trădători să dea țara pe mâna rușilor, cum bănuim noi. Cum vor face când vor discuta cu americanii și cu NATO despre apărarea țării? Când vor arăta americanii pisica de peste ocean, spunând că trebuie să investim și să cheltuim 2,5% din PIB pe apărare, iar cumpărăturile trebuie să fie de la industriașul american, poporul va exploda ca acum la alegeri și va zice că conducătorii nu trebuie să stea ghiocel, să nu fie slugi și să nu cumpere toate avioanele lor pe miliarde de dolari, când țărișoara trece prin momente grele de criză economică.
Vor fi demni, clar. Merg ei la Bruxelles sau la Washington cu mușchiul tare și vena umflată la gât pentru a cere să fim apărați de NATO, dacă nu vrea cumva alianța de guvernare suveranistă să cădem pe mâna rușilor, neapărați de nimeni, în neutralitate. Câți dumnezeii mamii lor, câte afurisenii vor auzi oficialii americani când ai noștri le vor zice de la obraz că nimeni nu poate subjuga patriotul român, nimeni nu poate condiționa în vreun fel demnitatea națională la București, iar dacă cineva vrea să ne apere, păi să ne apere în condițiile noastre, nu ale lor.
Partidele astea sistem care-au mai ținut stabilitatea în România (așa, cu chiu cu vai, mai cu greșeli) n-au puterea să facă un experiment dureros. Ar trebui să lasă președintele mesianic al României să nominalizeze un premier patriot. Patriotul premier să-și facă guvern numai cu partide suveraniste, fie și un guvern minoritar, votat cu broasca înghițită pe burta goală de toată scena politică. Să vadă votantul ăsta patriot de unde îi va mai da guvernul patriot pensia la anul, salariul la stat în plină criză, de unde va mai face drumuri și căi ferate, canalizări și alte investiții.
După doi ani lumea se va lămuri, va suferi în demnitate, apoi va da foc la baricade, ar porni revolte ca și cum nu ea ar fi votat așa ceva. De abia atunci experimentul poate înceta. Dacă nu facem așa, nu vom scăpa niciodată de impostura asta, de teama că vor veni din nou. Știu, ne-am întoarce 20 de ani în urmă economic, politic și ne va fi tare greu să revenim la normalitate. Nu suntem pregătiți să ne vaccinăm dureros. Pe asta se și bazează ei, „suveraniștii”. Că mai există puțină rațiune în țara asta, iar ei nu apucă niciodată să-și arate adevărata neputință.
Comentarii prin facebook