Elena Lasconi, candidata USR la președinția României, a fost prima care s-a gândit că pentru funcția de prim ministru cea mai potrivită persoană ar fi liberalul Ilie Bolojan, președintele C.J. Bihor. Nedorind și el „cu tărie” ca PSD să ajungă prea puternic și prea singur cu toată puterea în mână, Marcel Ciolacu, liderul și candidatul PSD la Cotroceni, a zis și el că atunci când va crește mare îl va pune prim ministru tot pe Ilie Bolojan. Mircea Geoană și Ana Birchall n-au mai apucat să anunțe și dumnealor gândul de-al însărcina pe Ilie Bolojan pentru treaba de a face un guvern, iar acum este prea târziu.
În sufletul lui, și Dan Șucu, patronul Rapidului, ar vrea ca Ilie Bolojan să preia echipa când Șumudică nu mai poate face performanță. Dar ce vorbim noi aici de Dan Șucu, mai toată lumea situată de partea noastră a „fileului” își leagă speranțele de numele lui Ilie Bolojan! Singurul candidat care nu s-a gândit la Ilie Bolojan pentru prim ministeriat este Nicolae Ciucă, președintele PNL, candidatul liberal, dar și pentru dumnealui este prea târziu să o mai facă.
Ilie Bolojan spune bine ce spune când spune. Vorbește de reforma administrației, de bugetul imens cu care guvernele României alimentează un aparat supradimensiunat, de risipa ce se petrece prin casa asigurărilor de sănătate și alte hemoragii bugetare de care țara asta nu se poate desprinde până nu vine un conducător cu voință, dar și cu niște partide în spatele său dispuse să se sacrifice electoral, votând astfel de măsuri. Mai ales într-o perioadă cum este cea post alegeri, când România trebuie să deconteze cheltuieli cu care au cocoșat-o guvernanți și candidați populiști pentru a câștiga alegerile.
Ar fi fost degeaba. Cam tot ce ar propune un reformator în politică n-ar avea un efect pozitiv imediat. Cele mai multe energii din preajma marilor partide ar fi împotriva a ceea ce și-ar putea propune cineva supărat pe risipa ce se face în România. Aparatele partidelor sunt formate din cei care ocupă azi cele mai multe sinecuri în structura statului, iar suferința acestora va genera efecte în lanț până la epuizarea celui care și-a propus reforma. Să zicem, Ilie Bolojan.
Ilie Bolojan a ajuns un fel de Moș Crăciun, toți îl așteptăm să vină. Mă gândesc că nu va apuca să vină, iar noi vom trăi cu senzația că am mai pierdut un tren care niciodată nu s-a anunțat să vină. Măcar rămâne mitul Ilie Bolojan, salvatorul. Prim ministru cu cine? Cu PSD, USR și UDMR, fără partidul din care face parte? Căci PNL, prin Nicolae Ciucă, a exclus o colaborare cu PSD. Sunt uluit cum a ajuns omul ăsta, Nicolae Ciucă, președintele PNL, bătaia de joc a decidenților politici din România. L-a prostit Klaus Iohannis, pesediștii l-au ținut în viață cât aveau ei nevoie de un PNL slab, iar Rareș Bogdan și alții îl băloșeau cu laude despre cât de capabil este el, generalul, ducând în ruină partidul.
Bun, Nicolae Ciucă nu va mai decide în PNL după alegerile pierdute, dar până la așezarea apelor post-electoral în partid va mai trece ceva vreme, iar Marcel Ciolacu e nerăbdător ca România să se apuce de treabă cu industrializarea aia. Și-așa, cred „cu tărie” că soluția Bolojan merita cumva, cândva incercată, iar noi oricum nu aveam ce pierde din treaba asta. Poate apare un Playstation cu Ilie Bolojan, să ne imaginăm cum ar fi fost.
Comentarii prin facebook