Miroase-a sulf

Poate mulți au tresărit de bucurie la aflarea știrii că primarul Dominic Fritz, lider național al USR, a pierdut un proces la Înalta Curtea de Casație și Justiție. Poate că mulți s-au întristat, dar emoțiile au fost provocate mult prea devreme de o decizie a magistraților într-o secvență care precede adevărata luptă, procesul pe fond. Un process care trebuie să se mai coacă până produce efectele dorite/nedorite de timișoreni, printre care și finalizarea misiunii lui Dominic Fritz pe CD Loga nr. 1.

Nu știu dacă e complicat, dar încerc că povestesc pe scurt cum edilul Timișoarei a ajuns în stare de incompatibilitate proclamată de ANI, ca urmare a unui presupus conflict de interese din campania electorală pentru locale, perioadă după care a semnat ca primar un document indirect în favoarea unui arhitect, consilier local USR, care l-a împrumutat de bani în prima cursă pentru câștigarea primăriei.

Asta e povestea pe scurt. Edilul Fritz a invocat o excepție de constituționalitate care a fost respinsă, apoi decizia a fost atacată de președintele USR, pentru ca zilele trecute să I se respingă cererea, bucurându-i pe mulți/puțini că orașul scapă de dumnealui. Evident că treaba durează, justiția nu lucrează cum am vrea, iar asta ne ia tot timpul, poate ani de zile până să se termine procesul. În cazul în care cineva își mai face speranțe că vor veni repede alegeri care să schimbe ceva în peisajul administrație timișorene.

Urmează procesul pe fond care poate dura cu noroc până după alegeri, prognoză nu atât de absurdă, dacă observi că linia de fund a apărării lui Dominic Fritz joacă la trecerea timpului, aruncând mingea în tribune de fiecare dacă când prinde ocazia. Ca om care și-a pus mari speranțe în această administrație, într-un partid nou, care nu învață filosofia jafului de la PSD, cameleonismul de la PNL și nici luatul minților de la AUR sau ai lui Guru Georgescu, mă așteptam ca Dominic Fritz să se lupte cu Balaurul până la epuizare. Elegant, spadasin, cu mâna la spate.

Te și gândeai că poate cineva îl hărțuiește politic pe Dominic Fritz și ar vrea să-i taie calea spre mărire, că a fost reclamat abuziv, cum spuneau și pesediștii ori peneliștii când erau plimbați prin justiție. Dacă nu-i va pica bine sentința finală, poate că și dumnealui va zice la fel, că a fost o manevră politică. Cu ceva ani în urmă nu-mi imaginam scenariul ăsta. Un complex de eschive juridice servite de avocații dumnealui nu mă face să văd acel spadasin elegant în Dominic Fritz. Poate că nu ne așteptam să lase loc de interpretări, căci așa ne-a fost vorba în contractul nostru politic și civic semnat cu dumnealui și USR când am fost la urne.

Și ce să vezi! Toți cei care se mai pricep la Justiție își dau cu părerea că strategia de apărare a avocaților lui Dominic Fritz este una de amânare spre un deznodământ care, dacă nu e favorabil primarului, măcar să nu mai conteze, fiind dat spre final de mandat. Astfel că orașul n-ar pierde din priceperea dumnealui, din energia și strategia în care ne-am pus, și încă ne mai punem, unii încrederea. Eventual ar apărea o interdicție de a mai candida în 2028, soluție nu lipsită de gravitate din punct de vedere politic, dar care să nu-i afecteze planurile în actulul mandat.

Numai că tragerea asta de timp miroase a sulf, emană un damf de vicleșug întâlnit pe la alte gospodării politice cu o etică îndoielnică. Dacă vreți, ca și când poliția îți găsește cadavrul în portbagaj, dar tu invoci că agentul n-a avut voie să deschidă mașina ca să ți-l găsească. Sau, mai simplu, ar putea semăna cu tacticile mizere de scăparea de acuzații în perioada Dragnea, când se contestau completuri pentru căcaturi de hibe procedural imaginare, venite ca mănușă grupării Savonea pentru grabnica validare a lor de către instanțele superioare. Plus prescrierea la care numai cine n-a vrut n-a ajuns din această tagmă a jefuitorilor.

Din ochi umezi și calzi, blânzi și roșii de emoție, ajungi să te bulbuci de furie când vezi că Dominic Fritz nu vine, cum te-ai fi așteptat, cu avocatul la braț, cu documentele la servietă, să zică: „Nu e așa, dom’le!”. Că dumnealui nu a prejudiciat nimic, nu a favorizat pe nimeni, nu a procedat ilegal și nici măcar incorect. Ba să dea un exemplu de bună administrație de la primăria Reykjavik, unde la fel s-a întâmplat, dar nimeni n-a bănuit pe cineva de făcătură. Mai mult, de la Dominic Fritz mă așteptam la maximum, chiar să vină cu documente care să-l absolve și de o culpă morală, ștampilate și parafate de încrederea noastră, a celor care ne doream să fie altfel, nu cu șmecherii procedurale și alte pesedisme.

Dar dimineața visul s-a destrămat. Vom avea primar, asta e cert. Nu vom avea criză în administrația locală timișoreană. Și asta e bine. Nicolae Robu mai are timp de pregătire, căci sigur l-ar fi prins alegerile anticipate nepregătit, ceea ce este minunat. Dar parcă ceva nu e bine. Aș fi vrut ca Dominic Fritz să fi fost atât de înțelept încât să nu ajungă în procesul ăsta. Ca probă de lucru că va fi mereu înțelept și pentru noi, cei care l-am votat.

P.S. Această pățanie a lui Dominic Fritz, categoric, e parfum pe lângă broaștele ce-a trebuie să le înghită respirând la București aerul dens de pe lângă „profesorii” școlii guvernării PSD-PNL-UDMR.