Şi a fost Călin Popescu Tăriceanu la Timişoara… Mă rog, n-a prea ajuns în oraş, ci s-a oprit la periferie, probabil pentru a nu se întâlni cu “efuziunea” timişorenilor faţă de el. De altfel, o manifestare importantă, precum lansarea regională a candidaţilor ALDE pentru alegerile europarlamentare, s-a făcut oarecum pe şest, evenimentul nefiind deloc promovat. Probabil, tot pentru a-i evita pe timişoreni. Lucru care nu l-a oprit pe Tăriceanu, în rol de lup moralist, să dea lecţii de etică unei asociaţii reprezentative oraş, Societatea Timişoara. Pe care a urecheat-o pe motiv că l-a premiat pe procurorul general Augustin Lazăr. Evident, dacă era bărbat, iar nu un manechin care îmbătrâneşte urât, putea să intre în oraş şi să le spună timişorenilor în Piaţa Operei în faţă cât de “nasoală” e asociaţia care poartă numele oraşului lor. N-a făcut-o, a rămas la periferia care se potriveşte de minune unui politician periferic.
Dar, hai să vedem cât de abject şi ipocrit poate fi acest “liberal roşu”, atunci când apostrofează Societatea Timişoara. În primul rând, Augustin Lazăr a luat premiul “Speranţa” pentru lupta anti-corupţie, un mai vechi deziderat al societăţii, iar nu pentru ce a făcut înainte de 1989. În al doilea rând, cine a pornit linşajul mediatic la adresa lui Lazăr, cine l-a făcut torţionar şi securist? Câteva canale media, nu doar specializate în fake-news-uri, dar şi aparţinând unui turnător dovedit la Securitate. Başca fost puşcăriaş pentru fapte de corupţie. Să mai adaug că Tăriceanu continuă cu aberaţiile sale, la câteva zile după ce, în modul cel mai abject cu putinţă, s-a urcat pe mormântul dizidentului Gheorghe Ursu, în acelaşi război cu Lazăr? A fost însă pus repede la punct de fiul fostului dizident, care a demonstrate că Tăriceanu e un mincinos ordinar. Numai că acesat Botezatu al politicii n-are obraz, ci şorici de porc, altfel se ascundea pe undeva de ruşine. Ca să nu mai spun că, într-o ţară civilizată, o asemenea minciună îl scotea pe tuşă.
În fine, ca să vezi până unde merge ipocrizia, Tăriceanu vorbea de procurori comunişti, drepturi şi libertăţi, având-o în dreapta sa pe Ana Pauker, pardon Norica Nicolai. Ori nu-i un secret că, în 1987, procurorul Norica Nicolai a băgat la închisoare un om absolut nevinovat, care avea însă acelaşi nume şi pronume ca persoana vinovată. Când poliţia a descoperit adevăratul vinovat, ce face procuroarea care azi se luptă pentru drepturi şi libertăţi? În loc să facă demersuri pentru achitarea primei persoane şi punerea sub acuzarea celei de a doua, Nicolai modifică mandatul de arestare. Şi astfel, făptuitorul n-a mai beneficiat de dreptul la apărare. Că tot vorbeşte Tăriceanu toată ziua de drepturile şi libertăţile infractorilor. Deci cât de nesimţit poţi să fii să-l acuzi pe Lazăr pe baza unor poveşti “anteniste”, stând lângă acest exemplar numit Norica Nicolai?
Tot la Timişoara fiind, Tăriceanu a catalogat USR drept “aripa tânără a Securităţii”. Cine o spune? Fiul unuia care-şi turna prietenii şi rudele la Securitate pe bani, fiind conştient că victimele delaţiunilor sale ajung la Canal sau puşcărie. Ca să nu mai vorbesc că acelaşi om care ne vorbeşte de lege, se află de aproape o jumătate de an deasupra Constituţiei. Care spune că toţi aomenii sunt egali în faţa legii. Ori Tăriceanu se ascunde de procurori în spatele colegilor senatori, făcând imposibilă cercetarea lui. În fine, în comparaţie cu acest specimen numit Călin Anton Popescu Tăriceanu, Liviu Dragnea chiar mi se pare o persoană agreabilă.