Două școli de adâncă meditație ne ajută aproape dezinteresat să trecem ca cireada prin vârtejul crizei politice și guvernamentale din România. Ideile sunt pe jumătate mestecate și continuarea procesului sau îngurgitarea directă rămân opțiuni la îndemâna subiectului. Prima școală ne învață că datul jos cu premierul Bolojan era o treabă ce oricum trebuia făcută. Dar pentru a întrepătrunde nevoia păstrării avantajelor unui aparat bugetofag care-și protejează posturile, primele, lefurile, sinecurile, menținerea obiceiurilor vechi în politică, a unui sistem de justiție mai lax, gânditorii au servit și chestiuni care ar putea să te pună pe gânduri.
De pildă, că Bolojan oricum trebuia dat jos pentru că, prin ceea ce a făcut sub numele austerității, a distrus economia, că nu a venit cu măsuri de relansare a acesteia, că a pus la pământ consumul… Și că, în realitate, nici măcar reducerea deficitului cu care se laudă ori că nu e reală statistic, făcându-se diverse scamatorii de calcul, ori nu ar fi fost chiar așa de strictă prin prisma impunerilor venite de la Uniunea Europeană. Ăia nu ne-ar fi cerut chiar atâtea procente scăzute deodată, dar că al nostru habotnic în ale economiei, nepriceput totodată, a vrut el să performeze cu de-a sila, se mai arăta cu titlu de certitudine.
Altfel spus, ne-am chinuit degeaba, unii cunoscători de pe platourile televiziunilor militante povestind cum puteam ține noi creșterea economică numai din consum. Te și miri. O minune de soluție. Mai că nu se spunea să ni se mărească pensiile, salariile, noi ridicam banii și fugeam cu ei direct la supermarketuri, la magazinele de electronice și umpleam coșurile, iar la final vedeam că economia ne e mai sprintenă, iar noi mai satisfăcuți. Veselie! Dar n-a vrut Bolojan să fim noi fericiți, că e orădean și acolo lumea e mai ciudată.
În mod evident, această școală de gândire voia să o facă praf pe cealaltă care spunea că Bolojan e mare meșter, că dacă rămânea el la Palatul Victoria ar fi fost mult, mult mai bine, chiar dacă senzația era una de rău cronic. E adevărat, școala pro-Bolojan a fost imbatabilă și ne-a convins că era nevoie de tăiat pensii nesimțite, că trebuiau concediate amantele și rubedenile useliștilor dintotdeauna, că companiile de stat făceau pradă cu bugetul și trebuiau curățate etc. Pentru toate astea mulți l-au crezut și urmat, dar nu toți am priceput de ce a început cu dascălii.
Școala pro-Bolojan n-a fost foarte convingătoare decât la capitolul salubrizării și tăierii cheltuielilor, dar n-a oferit soluții pentru viața de după austeritate. De după chinul majorării taxelor și impozitelor. N-a mai fost la fel de lămuritor și în meșteșugul relansării economiei. După cum am constatat, n-a mai fost să ajungă acolo, că a venit moțiunea de cenzură și „Nimicul” pus în loc de PSD și AUR. Ar mai fi o școală de gândire ceva mai conspiraționistă, care leagă toată chestia asta cu Hopa Mitică politică de interesele pe programul SAFE al înarmării și că acolo e cheia, la străini, care iarăși ne dictează jocul. Dar să nu mergem după fente și de data asta.
Despre ce urmează e partea cea mai interesantă. Lumea nu pare să trăiască încă criza și nici să creadă că va urma ceva mai rău. De ce să fie mai rău, dacă nu s-a schimbat nimica cât România nu are guvern? Când va avea unul de ce ar fi altfel? Agențiile de rating ne-au pus pe pauză, nu ne-au retrogradat. Toți așteaptă să vadă ce urmează. AUR poate fi elementul cheie. Nu la guvernare, ci pentru speriat externul. Dacă un nou guvern va fi fără AUR, indiferent cum e el adunat, PSD poate guverna atfel decât prin metoda Bolojan? Cine știe, poate vom constata că are cum!
Poate că Bruxelles-ul va fi atâta de fericit să constate că România n-a derapat spre extremism și va renegocia tot ce era de nenegociat până acuma. Vom trăi senzația că Bolojan s-a încăpățânat, că ne-a sleit degeaba, că uite că PSD nu face toate astea rele și duce țara mai departe. Aș fi tentat să pariez că așa va fi, doar că nu vreau să-l supăr pe Dumnezeu.
Comentarii prin facebook