„Timișoara, capitala sportului în România – în primul rând a sportului de performanță, dar și a sportului de întreținere –, cu infrastructură pentru sport pe măsură – nou stadion de fotbal, nou stadion de atletism, nouă sală polivalentă, nou bazin de înot etc. –, o Timișoară pentru care câștigarea titlurilor de campioană națională la fotbal, handbal, baschet, etc. – inclusiv la diverse sporturi individuale – să devină obiective de rutină”. Am reprodus întocmai una din promisiunile electorale ale primarului Nicolae Robu din 2012. La şapte ani de la acel moment, Timişoara nu doar că n-a ajuns „capitala sportului în România”, dar e un punct negru pe harta sportului românesc. Pur şi simplu sportul timişorean a fost pus pe butuci. Cât despre sală polivalentă, stadion de atletism, stadion de fotbal, bazin de înot, doar vorbe goale.
Editorial de Ino Ardelean
Anul sportiv care tocmai s-a încheiat a fost cel mai dezastruos, iar primarul Nicolae Robu ar trebui să-l treacă la capitolul “realizări” cu care se tot împăunează. Se ştie, echipa de fotbal pe care a patronat-o de facto a căzut în Liga a III-a, fiind în prag de desfiinţare. Să ne amintim aici că, în vara lui 2017, lăudându-se că, implicându-se direct la echipă, a salvat-o de la retrogradare, Robu afirma că va lua şi în continuarea hăţurile în mâini. Şi atât de bine a făcut-o că a bifat două retrogradări succesive. Dincolo de lamentările cu banii, la ACS Poli a fost probleme mari şi de management. De exemplu, plecarea pe gratis a unor tineri de valoare, Mailat, Sorescu etc. Cazul Mailat este emblematic pentru ce s-a întâmplat la club. Cu o ofertă de 300.000 de euro pe masă de la Steaua, jucătorul pleacă ulterior gratis la CFR Cluj. Prostie sau hoţie? Mai discut de schimbarea antrenorilor în momente total nepotrivite, toate făcute de acelaşi Robu? Nu mai amintesc de „Nasleii” care amuşinau în jurul ecipei.
La clubul sportiv, acelaşi Robu l-a pus preşedinte pe Radu Ţoancă, a cărui singură calitate era talentul de traficant de influenţă în primărie. Robu însă s-a bucurat că l-a luat de la PSD, într-un moment în care şi PSD voia să scape de el. Rezultatele s-au văzut. În ultimul an, după mai multe titluri câştigate la rând, după plecarea componentei private (Dan Dinu), şi la rugby a fost dezastru. Mediocritatea este singura caracteristică a unui club în care altfel se pompează mulţi bani. E adevărat, s-a jonglat cu bani în aşa-zisa activitate „Sportul pentru toţi”, un fel de Daciadă dedicată cuplului Robu-Ţoancă. Acolo nimeni nu urmăreşte unde se duc banii şi ce se întâmplă cu ei.
Dar nu mai insist mult cu falimentarea sportului, este un lucru de netăgăduit. Problema extrem de gravă este alta. Modul în care a fost pus sportul pe butuci poate fi o oglindă pentru ce se întâmplă cu oraşul. Cu sau fără sport, Timişoara există. Dar, dacă se urmează exemplul sportului, într-o oarecare perioadă poate fi falimentat şi oraşul. Cu aceleaşi metode. Şi în primul rând, managementul execrabil. În Primăria Timişoara incompetenţa, impostura, „miserupismul” au ajuns la cote alarmante. Controlul grupurilor de interese şi al clanurilor interlope este tot mai mare. Cei care mai aveau habar de administraţie au plecat din instituţie pe motiv de „Greble” şi „Naslei”. Şi totul se transpune în ceea ce vedem în oraş: haos total, lipsă de viziune, mizerie, batjocură la adresa timişorenilor. De exemplu, măsură total antiliberală, s-a dat monopol pentru întreţinerea drumurilor pentru SDM. Evident, societatea nu poate să facă toate lucrările astfel că le subcontractaeză. Cui vrea şi pe ce bani vrea, nefiind obligată să facă licitaţie. Rezultalul: costuri mai mari, lucrări mult mai proaste, termene depăşite. Un drum de 100 de metri se face în două luni. Evident, alta era situaţia dacă, pe principii liberale, se făceau licitaţii. Dar, nu-i un secret, Robu e mai PSD-ist decât 99% dintre PSD-işti.
Să mai spun că s-a ajuns în situaţia hilară ca angajarea unei firme de salubritate să fie declarată o performanţă seculară?! Oricum, mizeria continuă să troneze în tot oraşul. Să mai spun că Timişoara nu are PUG, nu are Cadastru Verde, nu are un inventar al patrimoniului? Că la Urbanism e haos? (e şi DNA acum). Doar faptul că Timişoiara are un corp puternic care a dezvoltat în timp anticorpi la administraţia incompetentă, a făcut-o să reziste. Dar oare cât mai poate resista?
În acest timp, Robu s-a înconjurat de o „gardă pretoriană”, care, cunoscându-i personalitatea megalomană, îi cultivă cultul personalităţii şi îi prezintă realitatea neagră în culori roz. De fapt a ajuns un „împărat dezbrăcat”, căruia linguşitorii din jur nu se opresc în a-i lăuda „hainele” impecabile. Iar dacă unii semnalează că defilează „gol”, automat este făcut „hater”, „imbecil”, „cretin” sau „duşman al Timişoarei”. Apropos, în Istoria Romei Antice, nu puţini au fost împăraţii care au căzut victime propriilor gărzi pretoriene.
Comentarii prin facebook